Rezultatele studiului IDEAL (Investigation of
Transdermal Exelon in Alzheimer's Disease) prezentate la American Neurological Association (ANA) 131st Annual Meeting susţin
că pentru tratamentul pacienţilor care suferă de boala Alzheimer rivastigmina
aplicată sub formă de plastură transdermică este la fel de eficientă ca şi
administrarea ei în capsule. „Este prima încercare reuşită de a administra
un inhibitor de colinesterază sub formă de plastură şi în acelaşi timp
reprezintă o alternativă terapeutică importantă pentru pacienţii care suferă de
această boală”, a declarat pentru Medscape Dr. Jeffrey L. Cummings de la
University of California din Los Angeles, coautorul studiului.
Studiul a comparat eficacitatea, siguranţa şi tolerabilitatea plasturii de rivastigmină aplicată o dată pe zi cu administrarea de rivastigmină sub formă de capsule de două ori pe zi şi placebo.
1195 de pacienţi suspectaţi ca având boala Alzheimer, cu un Mini-Mental Scores Examination (MMSE) între 10-20, au fost randomizaţi în patru grupuri: cei din primul grup au primit 12 mg de rivastigmină pe zi sub formă de capsule, cei din al doilea au fost trataţi cu o plastură de 10 cm2 cu o eliberare a substanţei active de 9,5mg/24 ore, al treilea grup a primit plasturi de rivastigmină cu suprafaţa de 20 cm2 şi cu eliberare de 17,4mg/24 ore iar pacienţilor din ultimul grup li s-a administrat placebo sub formă de capsule sau plastură.
În ceea ce priveşte consecinţele primare (primary outcomes), au fost evaluate modificările pe Alzheimer's Disease Assessment Scale - o subscară cognitivă şi pe scara Clinical Global Impression of Changes. Ca şi consecinţe secundare (sevcondary outcomes) au fost urmăriţi activitatea zilnică, MMSE, comportamentul, funcţiile de executare a activităţiilor motorii şi de vedere tridimensională şi atenţia. Reacţiile adverse şi funcţiile vitale au fost monitorizate de-a lungul studiului.
La 24 de săptămâni pacienţii care au fost trataţi cu plastura de 20 cm2 au reacţionat cel mai bine, cei care au primit plasturi de rivastigmină de 10 cm2 au reacţionat la fel de bine ca cei care au primit capsule, iar rivastigmina s-a dovedit a fi superior decât placebo la toate cele trei grupuri.
Efectele adverse asociate cu administrarea orală a rivastgminei sunt în primul rând reacţiile colinergice, cele mai frecvente dintre acestea fiind greţurile şi vărsăturile. În timp ce plastura de 20 cm2 a avut efecte advrese comparabile capsulelor, s-a înregistrat o reducere semnificativă a reacţiilor adverse la bolnavii care au folosit plastura de 10 cm2.
”Studiul a demonstrat că plastura de 10 cm2 este la fel de eficientă ca şi formula cu 12 mg de rivastigmină sub formă de capsule, dar cu trei ori mai puţine reacţii adverse”, a precizat Dr. Cummings.
În afară de reducerea acestor simptome gastrointestinale, care sunt frecvent asociate cu inapetenţă şi scăedere in greutate – fenomene comune la pacienţii cu boala Alzheimer – folosirea plasturii oferă personalului îngrijitor o alternativă convenabilă pentru tratamentul oral, a mai adăugat cercetătorul.
ANA 131st Annual Meeting: Abstract M-88.
Studiul a comparat eficacitatea, siguranţa şi tolerabilitatea plasturii de rivastigmină aplicată o dată pe zi cu administrarea de rivastigmină sub formă de capsule de două ori pe zi şi placebo.
1195 de pacienţi suspectaţi ca având boala Alzheimer, cu un Mini-Mental Scores Examination (MMSE) între 10-20, au fost randomizaţi în patru grupuri: cei din primul grup au primit 12 mg de rivastigmină pe zi sub formă de capsule, cei din al doilea au fost trataţi cu o plastură de 10 cm2 cu o eliberare a substanţei active de 9,5mg/24 ore, al treilea grup a primit plasturi de rivastigmină cu suprafaţa de 20 cm2 şi cu eliberare de 17,4mg/24 ore iar pacienţilor din ultimul grup li s-a administrat placebo sub formă de capsule sau plastură.
În ceea ce priveşte consecinţele primare (primary outcomes), au fost evaluate modificările pe Alzheimer's Disease Assessment Scale - o subscară cognitivă şi pe scara Clinical Global Impression of Changes. Ca şi consecinţe secundare (sevcondary outcomes) au fost urmăriţi activitatea zilnică, MMSE, comportamentul, funcţiile de executare a activităţiilor motorii şi de vedere tridimensională şi atenţia. Reacţiile adverse şi funcţiile vitale au fost monitorizate de-a lungul studiului.
La 24 de săptămâni pacienţii care au fost trataţi cu plastura de 20 cm2 au reacţionat cel mai bine, cei care au primit plasturi de rivastigmină de 10 cm2 au reacţionat la fel de bine ca cei care au primit capsule, iar rivastigmina s-a dovedit a fi superior decât placebo la toate cele trei grupuri.
Efectele adverse asociate cu administrarea orală a rivastgminei sunt în primul rând reacţiile colinergice, cele mai frecvente dintre acestea fiind greţurile şi vărsăturile. În timp ce plastura de 20 cm2 a avut efecte advrese comparabile capsulelor, s-a înregistrat o reducere semnificativă a reacţiilor adverse la bolnavii care au folosit plastura de 10 cm2.
”Studiul a demonstrat că plastura de 10 cm2 este la fel de eficientă ca şi formula cu 12 mg de rivastigmină sub formă de capsule, dar cu trei ori mai puţine reacţii adverse”, a precizat Dr. Cummings.
În afară de reducerea acestor simptome gastrointestinale, care sunt frecvent asociate cu inapetenţă şi scăedere in greutate – fenomene comune la pacienţii cu boala Alzheimer – folosirea plasturii oferă personalului îngrijitor o alternativă convenabilă pentru tratamentul oral, a mai adăugat cercetătorul.
ANA 131st Annual Meeting: Abstract M-88.
