Agenţii
biologici cu acţiune inhibitorie asupra factorului de necroză tumorală (tumor
necrosis factor – TNF), reduc inflamaţia
şi restabilesc viteza de creştere a copiilor diagnosticaţi cu artrită juvenilă
idiopatică severă (juvenile idiopathic arthritis – JIA). Stagnarea
creşterii este una dintre cele mai obişnuite complicaţii la pacienţii care
suferă de JIA poliarticulară. Dr. Pirjo Tynjala din Finlanda şi colegii săi
folosesc inhibitori de TNF la pacienţii cu JIA severă din1999 şi au observat o accelerare a
ratei de creştere a acestora.
De aceea, autorii au inclus într-un studiu prospectiv 71 de bolnavi, a căror boală era refractară la medicamentele DMARDs (disease modifying anti-rheumatic drugs) convenţionale. Pacienţii au început tratamentul cu infliximab sau cu etanercept înaintea vârstei de 15 ani.
Cercetătorii au înregistrat datele pacienţilor cu 2 ani înainte şi după iniţierea tratamentului. Înaintea tratamentului 18 dintre pacienţi aveau o rată normală a dezvoltării şi 53 prezentau întârzierea creşterii.
După începerea tratamentului anti-TNF, pacienţii cu întârziere de creştere au prezentat o îmbunătăţire semnificativă (+1.8 cm/an, p < 0.001) de-a lungul celor 2 ani de tratament activ. Cel mai important predictor al schimbării vitezei de creştere a fost rata dezvoltării înaintea terapiei anti-TNF.
Conform articolului apărut în numărul de august al revistei Annals of the Rheumatic Diseases, la sfârşitul celor 2 ani înălţimea bolnavilor cu creştere mai lentă a atins înălţimea pacienţilor cu dezvoltare normală.
Cercetătorii sugerează că întârzierea creşterii a fost cauzată de citokinele inflamatorii, iar îmbunătăţirea dezvoltării pe tratamentul anti-TNF poate fi datorată mai mult reducerii inflamaţiei decât unui efect direct asupra creşterii sau maturizării scheletice.
Privind grupul în întregime, pacienţii au reuşit să-şi reducă folosirea de corticosteroizi. După 2 ani de tratament boala a devenit inactivă la 37 de pacienţi. Numărul articulaţiilor cu boală activă a scăzut de la o medie de 10 la 2 (p < 0.001).
Concluzia echipei condus de Dr. Tynjala este ca ”agenţii biologici par să fie eficienţi în restabilirea creşterii normale la aceşti copii.”
De aceea, autorii au inclus într-un studiu prospectiv 71 de bolnavi, a căror boală era refractară la medicamentele DMARDs (disease modifying anti-rheumatic drugs) convenţionale. Pacienţii au început tratamentul cu infliximab sau cu etanercept înaintea vârstei de 15 ani.
Cercetătorii au înregistrat datele pacienţilor cu 2 ani înainte şi după iniţierea tratamentului. Înaintea tratamentului 18 dintre pacienţi aveau o rată normală a dezvoltării şi 53 prezentau întârzierea creşterii.
După începerea tratamentului anti-TNF, pacienţii cu întârziere de creştere au prezentat o îmbunătăţire semnificativă (+1.8 cm/an, p < 0.001) de-a lungul celor 2 ani de tratament activ. Cel mai important predictor al schimbării vitezei de creştere a fost rata dezvoltării înaintea terapiei anti-TNF.
Conform articolului apărut în numărul de august al revistei Annals of the Rheumatic Diseases, la sfârşitul celor 2 ani înălţimea bolnavilor cu creştere mai lentă a atins înălţimea pacienţilor cu dezvoltare normală.
Cercetătorii sugerează că întârzierea creşterii a fost cauzată de citokinele inflamatorii, iar îmbunătăţirea dezvoltării pe tratamentul anti-TNF poate fi datorată mai mult reducerii inflamaţiei decât unui efect direct asupra creşterii sau maturizării scheletice.
Privind grupul în întregime, pacienţii au reuşit să-şi reducă folosirea de corticosteroizi. După 2 ani de tratament boala a devenit inactivă la 37 de pacienţi. Numărul articulaţiilor cu boală activă a scăzut de la o medie de 10 la 2 (p < 0.001).
Concluzia echipei condus de Dr. Tynjala este ca ”agenţii biologici par să fie eficienţi în restabilirea creşterii normale la aceşti copii.”
