Persoanele
cu hepatită cronică virală C (HCV) care au beneficiat de transplant hepatic
prezintă o rată de supravieţuire mult mai bună dacă primesc tratament
imunosupresiv cu Ciclosporină asociat tratamentului combinat
interferon-ribavirină. Rezultatele unui studiu apărut recent în ediţia on-line
a revistei Liver Transplantation,
jurnalul oficial al Asociaţiei Americane pentru Studiul Bolilor Hepatice
(AASLD) şi a Societăţii
Internaţionale de Transplant Hepatic (ILTS) arată că ciclosporina inhibă in
vitro virusul hepatitei C.
În general, după transplantul hepatic pentru hepatita cronică virală C, virusul hepatitei C reapare şi în ficatul transplantat provocând leziuni importante la nivelul acestuia. Din acest motiv, persoanele care au suferit o intervenţie de transplant urmează tratament cu interferon şi ribavirină în speranţa unui răspuns virologic susţinut. În acelaşi timp, bineînţeles, pacienţii au nevoie şi de tratament imunosupresiv pentru a preveni rejecţia grefei. Agentul cel mai frecvent folosit în acest scop este Tacrolimus, dar este folosită şi Ciclosporina, despre care s-a arătat că prezintă activitate anti-virală împotriva virusului imunodeficienţei umane, împotriva virusului herpes simplex şi vaccinia virus. Oamenii de ştiinţă s-au gândit la posibilitatea unui efect al ciclosporinei şi faţă de virusul hepatitei C, motiv pentru care au fost realizate cu acest medicament studii la pacienţii cu transplant hepatic, urmărind impactul acestuia asupra evoluţia bolii, fiind studiat în acelaşi timp şi efectele ciclosporinei asupra virusului în cauză in vitro.
În experimentul realizat la Universitatea din Florida, linii celulare infectate cu virusul hepatitei C (GSB1) au fost “tratate” cu ciclosporină în diferite doze, fiind monitorizate timp de 48 de ore. S-a observat o reducere a replicării virale de către ciclosporină cu până la 20%, în comparaţie cu nici un efect dat de Tacrolimus.
Evaluarea retrospectivă a unui număr de 115 pacienţi care au beneficiat de transplanthepatic din cauza HCV la în cadrul Universităţii din Florida în perioada 1991-2002 şi care au primit pe lână terapia cu interferon şi un agent imunosupresiv. La 48 de săptămâni 46% a bolnavilor care au primit ciclosporină au prezentat un răspuns virologic susţinut în comparaţie cu pacienţii care au primit Tacrolimus, dintre care doar 27% au prezentat acelaşi răspuns, sugerând că ciclosporina ar putea fi de preferat pentru tratamentul imunosupresor primar la bolnavii cu transplant hepatic, combinaţia de ciclosporină-interferon având un efect antiviral superior faţă de medicamentele administare în monoterapie.
În general, după transplantul hepatic pentru hepatita cronică virală C, virusul hepatitei C reapare şi în ficatul transplantat provocând leziuni importante la nivelul acestuia. Din acest motiv, persoanele care au suferit o intervenţie de transplant urmează tratament cu interferon şi ribavirină în speranţa unui răspuns virologic susţinut. În acelaşi timp, bineînţeles, pacienţii au nevoie şi de tratament imunosupresiv pentru a preveni rejecţia grefei. Agentul cel mai frecvent folosit în acest scop este Tacrolimus, dar este folosită şi Ciclosporina, despre care s-a arătat că prezintă activitate anti-virală împotriva virusului imunodeficienţei umane, împotriva virusului herpes simplex şi vaccinia virus. Oamenii de ştiinţă s-au gândit la posibilitatea unui efect al ciclosporinei şi faţă de virusul hepatitei C, motiv pentru care au fost realizate cu acest medicament studii la pacienţii cu transplant hepatic, urmărind impactul acestuia asupra evoluţia bolii, fiind studiat în acelaşi timp şi efectele ciclosporinei asupra virusului în cauză in vitro.
În experimentul realizat la Universitatea din Florida, linii celulare infectate cu virusul hepatitei C (GSB1) au fost “tratate” cu ciclosporină în diferite doze, fiind monitorizate timp de 48 de ore. S-a observat o reducere a replicării virale de către ciclosporină cu până la 20%, în comparaţie cu nici un efect dat de Tacrolimus.
Evaluarea retrospectivă a unui număr de 115 pacienţi care au beneficiat de transplanthepatic din cauza HCV la în cadrul Universităţii din Florida în perioada 1991-2002 şi care au primit pe lână terapia cu interferon şi un agent imunosupresiv. La 48 de săptămâni 46% a bolnavilor care au primit ciclosporină au prezentat un răspuns virologic susţinut în comparaţie cu pacienţii care au primit Tacrolimus, dintre care doar 27% au prezentat acelaşi răspuns, sugerând că ciclosporina ar putea fi de preferat pentru tratamentul imunosupresor primar la bolnavii cu transplant hepatic, combinaţia de ciclosporină-interferon având un efect antiviral superior faţă de medicamentele administare în monoterapie.
