Producţia ecologică înseamnă mai
mult decât eliminarea din procesul de producţie agricolă a substanţelor
chimice. Principiul de bază al producţiei ecologice constă în armonizarea
”producţiei” de plante şi animale cu condiţiile existente în locul de
producţie, în sensul că producătorul- crescătorul care foloseşte metoda bio
trebuie să se amestece cât mai puţin posibil în ecosistemul existent. Din acest motiv, în
procesul de producţie nu se folosesc organisme manipulate genetic şi nici nu se
aplică metoda iradierilor, ionizărilor. Din această cauză, produsele agricole
bio sunt obţinute cu cheltuieli mai mari decât cele realizate pe cale
tradiţională, ceea ce şi explică preţul mai ridicat de vânzare din magazine al
acestora.
Producătorii de produse bio trebuie să respecte şi alte condiţii. Ei trebuie să acorde o atenţie extrem de mare prevenirii bolilor la plante şi la animale. Conceptul „căutării de partener în producţia plantelor” se referă la ordinea plantărilor mixte, corespunzătoare cu producţia ecologică (de exemplu, căpşunii pot fi plantaţi împreună cu ceapa, ţelina cu varză, busuiocul cu castraveţii). Anumite plante plantate în ”parteneriat” au, pe de o parte, o influenţă bună în privinţa dezvoltării lor reciproce, pe de altă parte ţin la distanţă, în mod reciproc, paraziţii. Dar şi inversul situaţiei poate fi adevărat, unele plante nu se pot planta în apropierea altora. Astfel de perechi neprietenoase sunt fasolea cu ceapa, varza roşie cu pătlăgele roşii, pătrunjelul cu salată căpăţână. Prin plantările mixte trebuie asigurată dezvoltarea prin selectarea de soiuri de plante şi de animale autohtone, mai rezistente.
În măsura posibilităţilor, nutreţul pentru animale ar fi bine să fie produs pe plan local. La planificarea şeptelului de animale ce urmează să fie crescute este bine să se ţină seama de capacitatea locului destinat să asigure hrana necesară pentru animale. Folosirea substanţelor active naturale (cum ar fi fierturile de urzici, de pildă), a soluţiilor naturale contribuie şi la protejarea apelor freatice şi a apelor subterane. Producătorii agricoli care se ocupă de creşterea animalelor, recurg la metode terapeutice mai blânde atunci când tratează animalele bolnave, cum ar fi acopunctura, homeoptia, plante medicinale, dar respectând în mod fundamental prevederile privind bunăstarea animalelor, iar în cazuri mai grave este chemat neapărat medicul veterinar.
O altă cerinţă pe care trebuie să o respecte producătorul de produse biologice este reducerea consumului de energie, prin utilizarea resurselor energetice naturale locale. În interesul menţinerii capacităţii de producţie a solului este bine să se asigure ciclul folosirii substanţelor naturale ca îngrăşământ pentru sol, precum îngrăşământul extras din produsele proprii, prin compostare, prin rotaţia culturilor, pentru ca respectivele substanţe naturale să se reîntoarcă în pământ. Trebuie, de asemenea, ca pe parcursul procesului de prelucrare să se folosească doar adaosuri, doar substanţe nedăunătoare sau ajutătoare, permise prin reglementările existente, cum ar fi adaos de lapte, de mere, de acidul citric extras din lămâie, de oxigen.
În fermele cu producţie intensivă, unde produsele bio se cultivă pe terenuri mari, în cazul anumitor soiuri de plante este de preferat metoda de cultivare integrată, care constă într-o protecţie chimică, fizică, biologică şi tehnologică. În acest caz se utilizează pesticidele şi îngrăşăminte artificiale, dar se reduce la minimum posibil utilizarea substanţelor chimice.
Pe produsele bio provenite din Uniunea Europeană pe lângă inscripţia ţării de origine şi inscripţia bio, eco sau organic, se precizează denumirea autorităţii care a făcut controlul la locul producţiei şi numărul său de cod. Produsele alimentare bio trebuie să dispună de prospecte, de documente însoţitoare care să dovedească faptul că sunt produse ecologice. Pe pieţele ecologice producătorii trebuie să dovedească cu acte autenticitatea produselor bio aduse la vânzare, în cazul în care acest lucru este solicitat de cumpărători. Calificative precum produse reformate, naturale, alternative, utilizate adesea în unele materiale publicitare, nu dovedesc neapărat că ar fi vorba de produse-bio, şi pot foarte uşor induce în eroare consumatorii necunoscători şi nesiguri. /Rompres/
Producătorii de produse bio trebuie să respecte şi alte condiţii. Ei trebuie să acorde o atenţie extrem de mare prevenirii bolilor la plante şi la animale. Conceptul „căutării de partener în producţia plantelor” se referă la ordinea plantărilor mixte, corespunzătoare cu producţia ecologică (de exemplu, căpşunii pot fi plantaţi împreună cu ceapa, ţelina cu varză, busuiocul cu castraveţii). Anumite plante plantate în ”parteneriat” au, pe de o parte, o influenţă bună în privinţa dezvoltării lor reciproce, pe de altă parte ţin la distanţă, în mod reciproc, paraziţii. Dar şi inversul situaţiei poate fi adevărat, unele plante nu se pot planta în apropierea altora. Astfel de perechi neprietenoase sunt fasolea cu ceapa, varza roşie cu pătlăgele roşii, pătrunjelul cu salată căpăţână. Prin plantările mixte trebuie asigurată dezvoltarea prin selectarea de soiuri de plante şi de animale autohtone, mai rezistente.
În măsura posibilităţilor, nutreţul pentru animale ar fi bine să fie produs pe plan local. La planificarea şeptelului de animale ce urmează să fie crescute este bine să se ţină seama de capacitatea locului destinat să asigure hrana necesară pentru animale. Folosirea substanţelor active naturale (cum ar fi fierturile de urzici, de pildă), a soluţiilor naturale contribuie şi la protejarea apelor freatice şi a apelor subterane. Producătorii agricoli care se ocupă de creşterea animalelor, recurg la metode terapeutice mai blânde atunci când tratează animalele bolnave, cum ar fi acopunctura, homeoptia, plante medicinale, dar respectând în mod fundamental prevederile privind bunăstarea animalelor, iar în cazuri mai grave este chemat neapărat medicul veterinar.
O altă cerinţă pe care trebuie să o respecte producătorul de produse biologice este reducerea consumului de energie, prin utilizarea resurselor energetice naturale locale. În interesul menţinerii capacităţii de producţie a solului este bine să se asigure ciclul folosirii substanţelor naturale ca îngrăşământ pentru sol, precum îngrăşământul extras din produsele proprii, prin compostare, prin rotaţia culturilor, pentru ca respectivele substanţe naturale să se reîntoarcă în pământ. Trebuie, de asemenea, ca pe parcursul procesului de prelucrare să se folosească doar adaosuri, doar substanţe nedăunătoare sau ajutătoare, permise prin reglementările existente, cum ar fi adaos de lapte, de mere, de acidul citric extras din lămâie, de oxigen.
În fermele cu producţie intensivă, unde produsele bio se cultivă pe terenuri mari, în cazul anumitor soiuri de plante este de preferat metoda de cultivare integrată, care constă într-o protecţie chimică, fizică, biologică şi tehnologică. În acest caz se utilizează pesticidele şi îngrăşăminte artificiale, dar se reduce la minimum posibil utilizarea substanţelor chimice.
Pe produsele bio provenite din Uniunea Europeană pe lângă inscripţia ţării de origine şi inscripţia bio, eco sau organic, se precizează denumirea autorităţii care a făcut controlul la locul producţiei şi numărul său de cod. Produsele alimentare bio trebuie să dispună de prospecte, de documente însoţitoare care să dovedească faptul că sunt produse ecologice. Pe pieţele ecologice producătorii trebuie să dovedească cu acte autenticitatea produselor bio aduse la vânzare, în cazul în care acest lucru este solicitat de cumpărători. Calificative precum produse reformate, naturale, alternative, utilizate adesea în unele materiale publicitare, nu dovedesc neapărat că ar fi vorba de produse-bio, şi pot foarte uşor induce în eroare consumatorii necunoscători şi nesiguri. /Rompres/
