Un studiu efectuat pe termen lung sugereză că
efectul protector al tamoxifenului se continuă mai mulţi ani după oprirea
administrării medicamentului. Beneficiile observate după 10 ani – care includ 5
ani de tratament şi 5 ani fără tamoxifen – par să fie „aceleaşi, dacă nu mai
mari ca şi după cei 5 ani de tratament, în timp ce reacţiile adverse dispar
împreună cu oprirea terapiei”, a declarat dr. Jack Cuzick, conducătorul
investigaţiilor, la 29th Annual San
Antonio Breast Cancer (SABC) Symposium.
„Aceasta înseamnă că raportul risc/beneficiu se îmbunătăţeşte pe termen lung şi este mult mai favorabil decât ne-am gândit”, a explicat dr. Cuzick pentru Medscape. Astfel poate fi încurajată folosirea tamoxifenului pentru prevenţia cancerului de sân, având în vedere că unul dintre motivele pentru care atât medicii cât şi pacienţii renunţă la această opţiune terapeutică este reprezentat de efectele adverse.
Datele provin din trialul IBIS-1, un studiu placebo-controlat, coordonat de Cancer Research UK şi în care au fost incluse 7145 de femei cu risc înalt de a se îmbolnăvi de cancer mamar. Rezultatele publicate în 2002 au arătat că tamoxifenul a redus incidenţa cancerului cu o treime.
Rezultatele de la 10 ani (în care sunt incluse cei 5 ani după oprirea tratamentului) arată acum o reducere de 29% a apariţiei oricărui tip de cancer de sân (142 de cazuri din grupul cu tamoxifen şi 195 de cazuri din grupul placebo; p = 0,002) şi o reducere de 34% în ceea ce priveşte incidenţa tumorilor pozitive pentru receptorii de estrogeni (ER+) – tamoxifen: 87 versus placebo: 129.
Efectul tamoxifenului asupra incidenţei cancerului mamar este „la fel de puternic la 10 ani cât şi la 5 ani”, a comentat dr. Cuzick, în timp ce în cazul tumorilor ER+ medicamentul a fost chiar mai eficient la 10 ani decât la 5 ani. Un posibil mecanism de acţiune ar fi că celulele precanceroase sunt transformate de tamoxifen în celule normale, presupune dr. Cuzick.
Într-un alt studiu prezentat la simpozin, datele unei urmăriri de 20 ani au confirmat efectul preventiv susţinut al tamoxifenului. Dr. Trevor Powles, de la Royal Marsden Hospital din Londra a prezentat rezultatele unui trial în care s-a urmărit evoluţia a 2494 de femei tratate cu tamoxifen sau placebo pe o perioadă de 8 ani. În acel moment diferenţa dintre cele două grupuri nu a fost semnificativă, dar în perioada de urmărire după oprirea tratamentului evoluţia a fost diferită, în favoarea tamoxifenului. Aceasta sugerează mai mult un efect preventiv decât un rezultat terapeutic obţinut în cazul unei boli oculte existente, a subliniat dr. Powles.
Femeile care au participat în studiul IBIS-1 au putut folosi terapie de substituţie hormonală (hormone replacement therapy, HRT) pentru a ameliora simptomatologia menopauzei, opţiune aleasă de aproximativ 40% dintre ele. Efectul protector împotriva cancerului mamar a fost mult mai mic în cazul lor, a afirmat dr. Cuzick.
În cazul femeilor care nu au folosit HRT niciodată sau care au folosit numai înaintea intrării în studiu s-a înregistrat o reducere semnificativă a cancerului mamar ER+ (tamoxifen: 37 de cazuri, placebo: 77, reducere: 52%). În contrast, la femeile care au beneficiat de HRT în perioada trialului nu s-a găsit un beneficiu clar legat de administrarea tamoxifenului, nici în cazul tumorilor ER+, nici pentru celelate tipuri de cancere mamare. Astfel, se pare că tamoxifenul nu protejează împotriva cancerului de sân indus de HRT.
Creşterea de trei ori a numărului de evenimente tromboembolice observat în perioada tratamentului de 5 ani practic a dispărut împreună cu orpirea terapiei, ca şi simptomele tipice din sfera ginecologică şi fenomenele vasomotorice, a declarat dr. Cuzick. În perioada fără tratament incidenţa cancerului endometrial nu a fost diferită la cele două grupuri, cu toate că la femeile care au primit tamoxifen s-a înregistrat o creştere de 4 ori în timpul terapiei. În cursul tratamentului nu au apărut cataracte, dar s-au dezvoltat în următorii 5 ani.
Această scădere a efectelor adverse, în timp ce efectul protector persistă, înseamnă că raportul risc/beneficiu este cel puţin de două ori mai bun şi continuă să crească în cursul urmăririi, a concluzionat dr. Cuzick.
29th Annual SABC Symposium: Abstract 34. Presented December 16, 2006.
„Aceasta înseamnă că raportul risc/beneficiu se îmbunătăţeşte pe termen lung şi este mult mai favorabil decât ne-am gândit”, a explicat dr. Cuzick pentru Medscape. Astfel poate fi încurajată folosirea tamoxifenului pentru prevenţia cancerului de sân, având în vedere că unul dintre motivele pentru care atât medicii cât şi pacienţii renunţă la această opţiune terapeutică este reprezentat de efectele adverse.
Datele provin din trialul IBIS-1, un studiu placebo-controlat, coordonat de Cancer Research UK şi în care au fost incluse 7145 de femei cu risc înalt de a se îmbolnăvi de cancer mamar. Rezultatele publicate în 2002 au arătat că tamoxifenul a redus incidenţa cancerului cu o treime.
Rezultatele de la 10 ani (în care sunt incluse cei 5 ani după oprirea tratamentului) arată acum o reducere de 29% a apariţiei oricărui tip de cancer de sân (142 de cazuri din grupul cu tamoxifen şi 195 de cazuri din grupul placebo; p = 0,002) şi o reducere de 34% în ceea ce priveşte incidenţa tumorilor pozitive pentru receptorii de estrogeni (ER+) – tamoxifen: 87 versus placebo: 129.
Efectul tamoxifenului asupra incidenţei cancerului mamar este „la fel de puternic la 10 ani cât şi la 5 ani”, a comentat dr. Cuzick, în timp ce în cazul tumorilor ER+ medicamentul a fost chiar mai eficient la 10 ani decât la 5 ani. Un posibil mecanism de acţiune ar fi că celulele precanceroase sunt transformate de tamoxifen în celule normale, presupune dr. Cuzick.
Într-un alt studiu prezentat la simpozin, datele unei urmăriri de 20 ani au confirmat efectul preventiv susţinut al tamoxifenului. Dr. Trevor Powles, de la Royal Marsden Hospital din Londra a prezentat rezultatele unui trial în care s-a urmărit evoluţia a 2494 de femei tratate cu tamoxifen sau placebo pe o perioadă de 8 ani. În acel moment diferenţa dintre cele două grupuri nu a fost semnificativă, dar în perioada de urmărire după oprirea tratamentului evoluţia a fost diferită, în favoarea tamoxifenului. Aceasta sugerează mai mult un efect preventiv decât un rezultat terapeutic obţinut în cazul unei boli oculte existente, a subliniat dr. Powles.
Femeile care au participat în studiul IBIS-1 au putut folosi terapie de substituţie hormonală (hormone replacement therapy, HRT) pentru a ameliora simptomatologia menopauzei, opţiune aleasă de aproximativ 40% dintre ele. Efectul protector împotriva cancerului mamar a fost mult mai mic în cazul lor, a afirmat dr. Cuzick.
În cazul femeilor care nu au folosit HRT niciodată sau care au folosit numai înaintea intrării în studiu s-a înregistrat o reducere semnificativă a cancerului mamar ER+ (tamoxifen: 37 de cazuri, placebo: 77, reducere: 52%). În contrast, la femeile care au beneficiat de HRT în perioada trialului nu s-a găsit un beneficiu clar legat de administrarea tamoxifenului, nici în cazul tumorilor ER+, nici pentru celelate tipuri de cancere mamare. Astfel, se pare că tamoxifenul nu protejează împotriva cancerului de sân indus de HRT.
Creşterea de trei ori a numărului de evenimente tromboembolice observat în perioada tratamentului de 5 ani practic a dispărut împreună cu orpirea terapiei, ca şi simptomele tipice din sfera ginecologică şi fenomenele vasomotorice, a declarat dr. Cuzick. În perioada fără tratament incidenţa cancerului endometrial nu a fost diferită la cele două grupuri, cu toate că la femeile care au primit tamoxifen s-a înregistrat o creştere de 4 ori în timpul terapiei. În cursul tratamentului nu au apărut cataracte, dar s-au dezvoltat în următorii 5 ani.
Această scădere a efectelor adverse, în timp ce efectul protector persistă, înseamnă că raportul risc/beneficiu este cel puţin de două ori mai bun şi continuă să crească în cursul urmăririi, a concluzionat dr. Cuzick.
29th Annual SABC Symposium: Abstract 34. Presented December 16, 2006.
