In acceptiunea legii, spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate juridica, care furnizeaza servicii medicale.
Legea spitalelor este unul dintre actele normative cuprinse in pachetul de legi vizand reforma in sistemul sanitar, care a generat aprigi dispute in special in randul medicilor care in prezent detin si functia de directori de spitale ori de sefi de sectie.
Titlul VII - Spitalele - din Legea privind reforma in sistemul sanitar (care la data intrarii sale in vigoare abroga Legea nr.270/2003 a spitalelor) aduce o serie de noutati, in special cu privire la organizarea si functionarea spitalelor.
In ceea ce priveste organizarea si functionarea spitalelor, noua Lege a spitalelor introduce la art.171 alin.3 criteriul regimului proprietatii pentru clasificarea spitalelor, in functie de acest criteriu existand spitale publice, organizate ca si institutii publice, spitale private, organizate ca si persoane juridice de drept privat, si spitale publice, in care functioneaza si sectii private.
Acest criteriu al regimului proprietatii este binevenit in noua lege, contribuind in mod evident la clarificarea aspectelor pe care le implica organizarea si functionarea unui spital ca si institutie publica sau ca si persoana de drept privat.
Criteriul regimului juridic al proprietatii a fost evitat pana in
prezent de legiuitor, incercandu-se a se motiva irelevanta acestuia.
Astfel, in nota de fundamentare a fostului ministru al Sanatatii,
Ovidiu Branzan, privitoare la O.G. nr. 68/2004 privind modificarea
Legii spitalelor nr. 270/2003, neintroducerea criteriului de
clasificare a spitalelor in functie de regimul proprietatii s-a motivat
cu aceea ca era un criteriu nerelevant, care producea confuzie in
determinarea calificarii spitalelor ca fiind publice sau private. Mai
mult, prin aceeasi nota de fundamentare s-a sustinut ca a clasifica
spitalele in functie de regimul juridic al proprietatii nu determina o
delimitare clara intre spitalele publice si spitalele private, cu atat
mai mult cu cat unele spitale publice au in patrimoniul lor nu doar
bunuri proprietate publica sau privata a statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale, ci au si bunuri proprietate a unor persoane
juridice de drept privat. Toate aceste motivatii sunt nerealiste,
deoarece legislatia care reglementeaza persoanele juridice de drept
public si persoanele juridice de drept privat este coerenta si confera
posibilitatea ca, in functie de aceasta clasificare, sa poata fi
determinate drepturile si obligatiile persoanelor juridice, raspunderea
acestora in raport cu tertii si toate celelalte aspecte ce deriva din
regimul public sau privat al proprietatii.
In functie de criteriul teritorial, noua Lege a spitalelor introduce
notiunea de spital regional, definit la art.172 alin.1 lit.a) ca fiind
spitalul clinic judetean care detine competentele si resursele umane si
materiale suplimentare necesare, in vederea asigurarii ingrijirilor
medicale complete pentru cazurile medicale complexe, mai ales in cazul
urgentelor si al pacientilor aflati in stare critica, pentru cazurile
ce nu pot fi rezolvate la nivel local, in spitalele municipale si
orasenesti, la nivelul judetului respectiv, precum si pentru toate
cazurile din judetele arondate, ce nu pot fi rezolvate complet la
nivelul spitalelor judetene, din pricina lipsei de resurse materiale
si/sau umane sau din cauza complexitatii cazului.
Clasificarea unui spital judetean ca fiind spital regional are o
importanta deosebita in ceea ce priveste fondurile pe care spitalele
publice le primesc in completarea veniturilor proprii pe care le
realizeaza. Din acest punct de vedere, prezenta lege nu este explicita,
art.190 prevazand ca spitalele clinice cu sectii universitare primesc
sume de la bugetul de stat, spitalele judetene - de la bugetul propriu
al judetului, iar spitalele de interes judetean sau local - de la
bugetele locale. Astfel, in noua reglementare legala se simte lipsa
unei prevederi exprese cu privire la fondu-rile pe care spitalul
regional le primeste in completarea veniturilor proprii, dat fiind
faptul ca, desi este un spital judetean, nu se poate interpreta ca
aceste fonduri i se cuvin doar de la "bugetul propriu al judetului",
din moment ce spitalul regional are arondate mai multe judete pe care
le deserveste.
Modificarile majore ale legii spitalelor, care au fost si cel mai aprig
combatute, privesc conducerea spitalelor. Astfel, Legea 270/2003
reglementa drept organe de conducere a spitalelor publice: consiliul de
administratie, comitetul director si directorul general. Consiliul de
administratie era format din 7-9 membri, in functie de marimea
spitalului, membrii fiind: doi reprezentanti ai Directiei de Sanatate
Publica, doi reprezentati numiti de consiliul judetean ori local, un
reprezentant al Colegiului Medicilor din Romania, un reprezentant al
Ordinului Asistentilor Medicali din Romania si directorul general.
Comitetul director era format din director general, contabil-sef si,
eventual, director general adjunct medical, director administrativ si
director de ingrijiri, in functie de capacitatea spitalului. Comitetul
director asigura conducerea executiva a spitalului, coordonand intreaga
activitate a unitatii sanitare intre sedintele consiliului de
administratie. Directorul general conducea activitatea comitetului
director.
S-a dovedit practic, evaluandu-se activitatea spitalelor, faptul ca
modul in care era organizata conducerea spitalelor in vechea legislatie
nu asigura functionalitatea acesteia si, in cele mai multe cazuri,
impiedica realizarea unui management de calitate.
Acesta este principalul motiv pentru care noua Lege a spitalelor
statueaza la art.178 ca spitalul public este condus de un manager,
persoana fizica sau juridica. Managerul incheie contract de management
cu Ministerul Sanatatii pe o perioada de 3 ani. Acest contract poate fi
prelungit sau poate inceta inainte de termen in urma evaluarii anuale,
efectuate pe baza criteriilor de performanta stabilite prin ordin al
ministrului Sanatatii.
Managerul persoana fizica va fi selectat prin concurs, iar pentru
selectia managerului persoana juridica se va organiza licitatie
publica, conform O.U.G. nr. 60/2001 privind achizitiile publice.
Se poate remarca faptul ca managerul persoana fizica nu este angajat al
spitalului, contractul de management nefiind guvernat de dreptul
muncii, ci de normele dreptului civil contractual, iar in situatia in
care managerul este o societate comerciala infiintata in baza Legii nr.
31/1990 a societatilor comerciale, aplicandu-se in materie si
legislatia comerciala. Din pricina faptului ca modelul contractului de
management cu clauzele aferente urmeaza a fi aprobat prin ordin al
ministrului Sanatatii, in prezent nu putem face mai multe referiri la
continutul acestuia.
Art.180 din noua Lege a spitalelor enumera la alin.1
incompatibilitatile pentru functia de manager persoana fizica,
incluzand printre acestea si exercitarea oricaror alte functii
salarizate, nesalarizate sau indemnizate. Alin.2 al art.180 din lege
defineste conflictul de interese ca fiind detinerea, de catre manager,
persoana fizica sau juridica, ori reprezentant al persoanei juridice,
de parti sociale, actiuni sau interese, la societati comerciale sau
organizatii nonguvernamentale care stabilesc relatii comerciale cu
spitalul la care persoana in cauza exercita sau intentioneaza sa
exercite functia de manager. Mai mult, prevederile anterioare sunt
aplicabile si pentru rudele sau afinii pana la gradul al IV-lea
inclusiv, ale managerului.
Art.180 alin.4 din lege stipuleaza ca managerul selectat prin concurs
sau reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate in urma
licitatiei care se afla in stare de incompatibilitate sau in conflict
de interese, este obligat sa inlature motivele de incompatibilitate sau
de conflict de interese in termen de 30 de zile de la aparitia
acestora, in caz de neconformare, contractul de management urmand a fi
reziliat de plin drept.
Singura derogare de la prevederile art.180 alin.1 pe care legea o
permite este aceea ca persoanele care indeplinesc functia de manager la
spitale care au sub 400 de paturi, pot desfasura activitate medicala in
institutia respectiva.
In ceea ce priveste comitetul director, art.183 din lege prevede ca in
cadrul spitalelor publice functioneaza un comitet director format din
managerul spitalului, directorul medical, directorul de
cercetare-dezvoltare pentru spitalele clinice, directorul
financiar-contabil si, dupa caz, directorul de ingrijiri. Atributiile
comitetului director urmeaza a fi stabilite prin ordin al ministrului
Sanatatii.
Atributiile sefilor de sectii, constau, potrivit noii legi, in
indrumarea si realizarea activitatii de acordare a ingrijirilor
medicale in cadrul sectiei respective si raspund de calitatea actului
medical, la acestea adaugandu-se atributiile asumate prin contractul de
administrare pe care il vor incheia cu spitalul public pe o perioada de
3 ani. Incompatibilitatile si conflictul de interese prevazute la art.
180 din lege se aplica si sefilor de sectie, calitatea de sef de sectie
fiind compatibila doar cu functia de cadru didactic universitar.
O alta noutate adusa de Legea spitalelor este infiintarea consiliului
consultativ, avand rolul de a dezbate principalele probleme de
strategie, organizare si functionare a spitalului si de a face
recomandari managerului, prevederile art.180 alin.3 din lege,
referitoare la conflictul de interese aplicandu-se si membrilor
consiliului consultativ. Consiliul consultativ inlocuieste consiliul
administrativ reglementat de vechea legislatie, insa prin stabilirea
rolului strict consultativ al acestuia legiuitorul a dorit sa asigure
functionalitatea si eficienta conducerii spitalelor.
In ceea ce priveste raspunderea spitalelor, Legea 270/2003 prevedea la
art.4 alin.2 ca pentru prejudiciile cauzate pacientilor din culpa
medicala raspunderea cadrelor medicale este individuala, reglementare
care era in contradictie vadita cu normele Codului civil, care prevad
raspunderea solidara a angajatorului si a angajatului in asemenea
situatii. In noua Lege a spitalelor nu se mai face nici o referire la
acest aspect al raspunderii, insa este vorba de o omisiune voita, dat
fiind faptul ca raspunderea unitatilor sanitare este reglementata pe
larg in titlul XV din Legea privind reforma in sistemul sanitar,
intitulat "Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului
de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice". Astfel,
potrivit prevederilor art.644 alin.2 din Legea privind reforma in
sistemul sanitar, unitatile sanitare raspund in conditiile legii civile
pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, in solidar
cu acesta. Prin urmare, si problema spinoasa a raspunderii civile a
fost reglemen-tata in mod corect, in concordanta cu prevederile legii
civile.
O privire de ansamblu asupra noii Legi a spitalelor ne indreptateste sa afirmam ca acest act normativ aduce intr-adevar schimbari radicale in modul de organizare si functionare a spitalelor, legiuitorul propunandu-si sa creeze toate premisele pentru realizarea unui management de calitate in spital, calitatea managementului reflectandu-se asupra calitatii serviciilor medicale si, implicit, asupra calitatii vietii populatiei.
PROTOCOL privind modul de eliberare a medicamentelor
Intre:
Ministerul Sanatatii, reprezentat de Eugen Nicolaescu - ministrul
Sanatatii‚ Agentia Nationala a Medicamentului, reprezentata de farm.
pr. Magdalena Badulescu‚ Colegiul Farmacistilor din Romania,
reprezentat de prof. dr. farm. Dumitru Lupuliasa‚ Patronatul
Farmacistilor din Romania, reprezentat de farm. pr. Constantina
Tomescu‚ Asociatia Retelelor de Farmacii din Romania, reprezentata de
Ovidiu Buluc
au convenit urmatoarele clauze protocolare:
I. Obiectul Protocolului
Detalierea situatiilor posibile in care farmacistul, in vederea asigurarii serviciilor farmaceutice de urgenta, poate elibera medicamente fara prescriptie medicala, conform prevederilor art.33 din Codul Deontologic al farmacistului adoptat prin Decizia nr. l a Colegiului Farmacistilor din Romania si publicat in Monitorul Ofi cial al Romaniei, Partea I, nr.752/18.08.2005
II. Cadrul legal
1. Ordonanta de Urgenta nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de
uz uman, aprobata prin Legea nr. 336/2002 cu modificarile si
completarile ulterioare
2. Legea nr. 305/2004 privind exercitarea profesiei de farmacist,
precum si organizarea si functionarea Colegiului Farmacistilor din
Romania;
3. Codul Deontologic al farmacistului adoptat prin Decizia nr.l a
Colegiului Farmacistilor din Romania, elaborat in temeiul Legiinr.
305/2004.
4. Ordinul ministrului Sanatatiinr. 1552/2004 pentru aprobarea Regulilor de Buna Practica Farmaceutica.
III. Situatiile posibile
1. Farmacistul poate actiona in interesul bolnavului, in limita competentelor sale, pentru a asigura continuitatea administrarii unui medicament recomandat de medic, fara a i se prezenta o prescriptie medicala, in situatii ca:
• pacient cronic cunoscut de catre farmacist sau aflat in evidentele
farmaciei ca utilizator al medicamentului solicitat, dar care din
diverse motive nu a putut ajunge la medic;
• pacient care nu poseda o prescriptie medicala, dar prezinta un bilet de iesire din spital, o scrisoare medicala etc.;
• pacient care prezinta o prescriptie a carei valabilitate a expirat;
• pacient care prezinta o schema de tratament parafata de medicul prescriptor;
• pacient aflat in tranzit si care nu isi poate continua tratamentul;
2. Farmacistul poate actiona in interesul bolnavului, in limita competentelor sale, pentru pacientul care se adreseaza cu o solicitare de eliberare a unui medicament, fara a avea o prescriptie medicala, atunci cand:
• pacientul, aflat in tranzit, nu isi poate continua tratamentul
• pacientul, aflat in mediu rural, intr-o localitate care are cabinet
medical, dar nu este prezent medicul, sau pacientul se afla intr-o
localitate in care nu exista cabinet medical;
• alte situatii de urgenta in care farmacistul va decide, dupa caz,
eliberarea unui medicament pe o durata limitata pana la obtinerea unei
prescriptii, cu indrumarea pacientului catre medicul de familie,
centrul de sanatate sau permanenta, compartimentul sau unitatea de
primire a urgentelor sau apelarea 112.
IV. Principii aplicate
1. Farmacistul va utiliza toate cunostintele sale profesionale pentru a veni in sprijinul pacientului.
2. Pentru a realiza un serviciu de calitate, farmacistul va solicita
pacientului sau apartinatorului acestuia, toate informatiile legate de
urgenta cererii sale: medicatie curenta, alte afectiuni, alergii si
alte aspecte care pot influenta decizia farmacistului luand in
considerare afectiunea pentru care se solicita medicamentul, grupa
terapeutica din care face parte medicamentul, efectele adverse,
contraindicatii.
3. In functie de gravitatea situatiei prezentate, farmacistul va
incerca sa ia legatura cu medicul curant al pacientului sau cu un alt
medic.
4. Dozele eliberate pot fi pentru maximum 24 ore - in zilele lucratoare
si maximum 72 ore - pentru sfarsitul de saptamana si sarbatori legale;
5. Orice interventie de acest tip va fi insotita de recomandarea farmacistului ca pacientul sa se adreseze imediat medicului;
6. In cazul copiilor, eliberarea unui medicament va fi insotita de
recomandarea catre parinti de a consulta in cel mai scurt timp medicul
de familie sau de a apela la 112.
7. Medicamentele psihotrope si stupefiante nu fac obiectul prezentului Protocol.
V. Obligatiile partilor
1. Ministerul Sanatatii va continua, in conformitate cu atributiile
sale, supravegherea desfasurarii activitatii la nivelul farmaciilor.
2. Colegiul Farmacistilor din Romania va completa Codul Deontologic prin preluarea prevederilor prezentului Protocol.
3. Colegiul Farmacistilor din Romania si Patronatul Farmacistilor din
Romania vor actiona in scopul cunoasterii si aplicarii reglementarilor
in vigoare (Legea privind exercitarea profesiei de farmacist, a Codului
Deontologic, a Regulilor de Buna Practica Farmaceutica).
4. Colegiul Farmacistilor din Romania si Patronatul Farmacistilor din
Romania vor intensifica colaborarea intre profesionistii din sanatate
(farmacisti si medici) in scopul prevenirii si rezolvarii acestor
situatii si pentru respectarea modului de eliberare in functie de
clasificarea medicamentului. Atat medicii, cat si farmacistii trebuie
sa informeze pacientii ca eliberarea pe baza de prescriptie a
medicamentelor are drept scop protejarea sanatatii lor, cunoscand
faptul ca administarea unor medicamente fara recomandarea unui medic
poate avea consecinte negative asupra sanatatii prin provocarea de
reactii adverse, interactiuni medicamentoase, rezistenta la unele
medicamente.
5. Colegiul Farmacistilor din Romania se va preocupa de stabilirea unui
colectiv de specialisti, care sa participe la campania de informare a
pacientului, format din cadre didactice si practicieni privind
riscurile si beneficiile automedicatiei.
6. Asociatia Retelelor de Farmacii va actiona in scopul cunoasterii si
aplicarii prevederilor prezentului Protocol de catre membrii acestei
asociatii, precum si a celorlalte reglementari in vigoare privind
profesia de farmacist, Codul Deontologic, Regulile de Buna Practica
Farmaceutica.
articol sustinut de Pharma Business.