Tratamentul cu digoxin
nu influenţează în mod semnificativ mortalitatea sau alţi indicatori
prognostici la pacienţii care suferă de insuficienţa cardiacă diastolică,
relatează un articol publicat recent în Circulation. În contrast cu bolnavii
diagnosticaţi cu insuficienţa cardiacă sistolică, cei cu insuficienţă
diastolică au o fracţie de ejecţie a ventriculului stâng (FEVS) normală sau
aproape normală. Cu toate că aceşti bolnavi reprezintă aproximativ jumătatea
populaţiei cu insuficienţă
cardiacă din SUA, ei sunt deseori excluşi din studiile randomizate. În
articolul de mai sus Dr. Ali Ahmed
de la University of Alabama din Birmingham şi colegii săi prezintă rezultatele
unui trial al Digitalis Investigation
Group, care a comparat efectul digoxinului cu placebo la 988 de pacienţi cu
insuficienţă cardiacă diastolică.
Toţi subiecţii erau în ritm sinusal, cu FEVS > 45% şi cu tratament ambulator, mai mult decât 80% dintre ei primind diuretice sau inhibitori ECA.
De-a lungul perioadei medie de urmărire, 21% au ajuns la endpoint-ul primar combinat al studiului (spitalizare pentru decompensarea insuficienţei cardiace sau moarte), care era nu semnificativ mai mic decât rata de 24% documentată la grupul control.
În acelaşi timp, digoxinul nu avea nici un efect asupra mortalităţii sau spitalizării totale sau celei legate de insuficienţa cardiacă. Folosirea medicamentului a fost asociat cu un efect minor pe întârzierea spitalizărilor cauzate de decompensarea insuficienţei cardiace, dar a produs creşterea internărilor din cauza anginei instabile.
”Rezultatele acestei analize demonstrează că digoxinul nu are efecte favorabile asupra istoriei naturale a insuficienţei cardiace diastolice uşoare-moderate la pacienţii în ritm sinusal şi trataţi în mod ambulator”, sună concluzia autorilor.
Toţi subiecţii erau în ritm sinusal, cu FEVS > 45% şi cu tratament ambulator, mai mult decât 80% dintre ei primind diuretice sau inhibitori ECA.
De-a lungul perioadei medie de urmărire, 21% au ajuns la endpoint-ul primar combinat al studiului (spitalizare pentru decompensarea insuficienţei cardiace sau moarte), care era nu semnificativ mai mic decât rata de 24% documentată la grupul control.
În acelaşi timp, digoxinul nu avea nici un efect asupra mortalităţii sau spitalizării totale sau celei legate de insuficienţa cardiacă. Folosirea medicamentului a fost asociat cu un efect minor pe întârzierea spitalizărilor cauzate de decompensarea insuficienţei cardiace, dar a produs creşterea internărilor din cauza anginei instabile.
”Rezultatele acestei analize demonstrează că digoxinul nu are efecte favorabile asupra istoriei naturale a insuficienţei cardiace diastolice uşoare-moderate la pacienţii în ritm sinusal şi trataţi în mod ambulator”, sună concluzia autorilor.
