Conform unui studiu apărut în numărul de iunie al revistei American Journal of Cardiology, paroxetine, un inhibitor selectiv de recaptare a serotoninei (SSRI) scade frecvenţa în fibrilaţia atrială paroxistică. Această tulburare de ritm este influenţată de tonusul vagal, iar paroxetine a fost demonstrat că are un efect modulator asupra tonusul vagal şi inhibă reflexul vasovagal.
Dr. Takeshi Shirayama şi colegii săi au examinat efectul paroxetinei în doză de 10 mg/zi p.o. la nouă pacienţi cu fibrilaţie atrială paroxistică şi cu simptome de depresie apărute din cauza reapariţiei frecvente a aritmiei.
Frecvenţa cardiacă a scăzut “dramatic” la toţi pacienţii tratataţi cu acest medicament, în comparaţie cu reducerea mai mică de 30% obţinută cu tratamentul antiaritmic convenţional. Alura ventriculară a rămas mai lentă la trei pacienţi după ce doza de antiaritmic a fost scăzută cu o treime sau la jumătate.
Cu excepţia unui singur pacient care a refuzat paroxetine din cauza greţurilor apărute, cercetătorii nu au notat nici un efect secundar.
"Acest studiu ne indică faptul că cel puţin o parte dintre pacienţii cu fibrilaţie atrială pot răspunde foarte bine la tratamentul oral cu paroxetine," sună concluzia specialiştilor.
"Mulţi factori pot duce la apariţia fibrilaţiei atriale," explică Dr. Shirayama. "Ar fi bine ca medicii să abordeze această aritmie într-un mod multidisciplinar sau holistic. Tendinţa de astăzi pune prea mult accent pe abordarea anatomică, de exemplu ablaţia cu cateter." (Reuters Health)
Dr. Takeshi Shirayama şi colegii săi au examinat efectul paroxetinei în doză de 10 mg/zi p.o. la nouă pacienţi cu fibrilaţie atrială paroxistică şi cu simptome de depresie apărute din cauza reapariţiei frecvente a aritmiei.
Frecvenţa cardiacă a scăzut “dramatic” la toţi pacienţii tratataţi cu acest medicament, în comparaţie cu reducerea mai mică de 30% obţinută cu tratamentul antiaritmic convenţional. Alura ventriculară a rămas mai lentă la trei pacienţi după ce doza de antiaritmic a fost scăzută cu o treime sau la jumătate.
Cu excepţia unui singur pacient care a refuzat paroxetine din cauza greţurilor apărute, cercetătorii nu au notat nici un efect secundar.
"Acest studiu ne indică faptul că cel puţin o parte dintre pacienţii cu fibrilaţie atrială pot răspunde foarte bine la tratamentul oral cu paroxetine," sună concluzia specialiştilor.
"Mulţi factori pot duce la apariţia fibrilaţiei atriale," explică Dr. Shirayama. "Ar fi bine ca medicii să abordeze această aritmie într-un mod multidisciplinar sau holistic. Tendinţa de astăzi pune prea mult accent pe abordarea anatomică, de exemplu ablaţia cu cateter." (Reuters Health)
