CAP. 1
    Dispoziţii generale

    ART. 1
    (1)Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, publică, publica cu sectii private sau privată, cu scop patrimonial sau nepatrimonial, care furnizeaza servicii medicale.
    (2))Unitatile spitalicesti care furnizeaza servicii de medicina de urgenta se infiinteaza si functioneaza numai ca spitale publice
    (3) Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare şi paliative, de îngrijire în caz de graviditate şi maternitate, precum şi a nou-născutului.
    (4)Spitalul participă la asigurarea stării de sănătate a populaţiei. Competenţele, pe tipuri de spitale, se stabilesc prin norme aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.

    ART. 2
    (1) Spitalul trebuie să îndeplinească condiţiile de autorizare sanitară de funcţionare şi, după caz, de acreditare prevăzute de lege. Spitalele sunt obligate să deţină sau să obţină autorizaţia sanitară de funcţionare.
    (2) Spitalelor care nu obţin autorizaţia sanitară de funcţionare în termenul prevăzut prin norme elaborate de Ministerul Sănătăţii Publice li se suspendă activitatea parţial sau total.
    (3) Taxa de acreditare se suportă de spital. Nivelul taxei se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii, la propunerea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor.

    ART. 3
    (1) În spitale se pot desfăşura şi activităţi de învăţământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar şi postuniversitar, precum şi de cercetare ştiinţifică medicală.
    (2) Criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare ştiinţifică medicală se propune de către Academia de ªtiinţe Medicale şi se aprobă prin Ordin al ministrului sănătăţii, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, iar criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ se elaborează şi se aprobă de către Ministerul Sănătăţii Publice, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.
    (3) Colaborarea dintre spitale şi instituţiile de învăţământ superior medical, respectiv unităţile de învăţământ medical, se face pe bază de contract încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii publice  şi al ministrului educaţiei şi cercetării.
    (4) Cercetarea ştiinţifică medicală se efectuează pe bază de contract de cercetare, încheiat între spital şi finanţatorul cercetării, avizat de Academia de ªtiinţe Medicale.
    (5) Activităţile de învăţământ şi cercetare vor fi astfel organizate încât să consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacienţilor, a eticii şi deontologiei medicale.
    (6) Spitalele au obligaţia să desfăşoare activităţi de educaţie medicală continuă pentru personalul propriu, suportate din veniturile proprii ale acestora.

    ART. 4
    (1) Spitalul asigură condiţii de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice.
    (2) Spitalul răspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii publice, ce determină prejudicii cauzate pacienţilor, stabilite de către organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacienţilor din culpă medicală, răspunderea este individuală.

    ART. 5
    (1) Orice spital are obligaţia de a acorda primul ajutor şi asistenţă medicală de urgenţă oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critică. După stabilizarea funcţiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil.
    (2) Spitalul va fi în permanenţă pregătit pentru asigurarea asistenţei medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale şi alte situaţii de criză şi este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor.
    (3) Cheltuielile efectuate de unităţile spitaliceşti, în cazurile menţionate la alin. (2), se rambursează de către stat, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat, pentru păstrarea echilibrului economic financiar intern.

    CAP. 2
   
Organizarea şi funcţionarea spitalelor

    ART. 6
    1) În funcţie de teritoriu, spitalele se clasifică în:
    a) spitale regionale;
    b) spitale judeţene;
    c) spitale municipale şi orăşeneşti;
    d) spitale comunale,  in functie de configuratia geografica.
    (2) În funcţie de specificul patologiei, spitalele se clasifică în:
    a) spitale generale;
    b) spitale de urgenţă;
    c) spitale de specialitate;
    d) spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.
    (3) În funcţie de modul de înfiinţare şi organizare, precum şi de regimul juridic al proprietăţii, spitalele se clasifică în:
    a) spitale publice, care sunt spitalele organizate ca instituţii publice;
    b) spitale private, care sunt spitalele organizate ca persoane juridice de drept privat;
    c) spitale mixte care pot fi spitale publice in care functioneaza sectii private.
    (4) În funcţie de modul de finanţare, spitalele se clasifică în:
    a) spitale cu finanţare din fonduri publice;
    b) spitale cu finanţare din fonduri private;
    c) spitale cu finanţare mixtă.
    (5) Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale, spitalele se clasifică  prin ordin comun al ministrului sanatatii publice si al ministrului educatiei si cercetarii.
       
 ART. 7
    (1) Alte unităţi sanitare cu paturi decat cele prevazute la art.6 se vor mentine, infiinta si desfiinta prin hotarare de Guvern la propunerea Ministerului Sanatatii Publice.
    (2) Ministerul Sanatatii Publice identifica si monitorizeaza aplicarea  unor masuri de crestere a eficientei si calitatii serviciilor medicale si de asigurare a accesului echitabil al populatiei la serviciile medical

    ART. 8
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc după cum urmează:
            1.Dupa criteriul teritorial:
  a ) spitalul regional este spitalul care asigura asistenta medicala pentru mai multe judete si are  si atributul de a rezolva urgentele care nu se pot solutiona de catre spitalele judetene»
   Spitalele regionale (zonal) se infiinteaza si functioneaza in regiuni (zone) economice ale Romaniei potrivit legii.
    b) spitalul judeţean este spitalul general care asigură asistenţa medicală a judeţului; spitalul de specialitate este spitalul care asigură asistenţă medicală într-o specialitate în conexiune cu alte specialităţi complementare;
    c) spitalul municipal şi spitalul orăşenesc sunt spitale generale care au în componenţă cel puţin specialităţile de bază, cu excepţia spitalelor municipale organizate în reşedinţa de judeţ;
   d) spitalul comunal este unitatea sanitară cu paturi, care asigură asistenţă medicală de specialitate pentru populaţia din mai multe localităţi rurale apropiate, având în componenţă secţii sau compartimente de medicină internă, pediatrie şi obstetrică;

            2.Dupa criteriul patologiei:
a)spitalul de urgenţă este spitalul care dispune de o structură complexă de specialităţi, dotare cu aparatură medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament şi accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenţă funcţionează obligatoriu departamentul de urgenţă care, în funcţie de necesităţi, poate avea şi un serviciu mobil de urgenţă - reanimare şi transport medicalizat;
b) spitalul general este spitalul care are organizate în structură, de regulă, 3 din cele 4 specialităţi de bază, respectiv medicină internă, pediatrie, obstetrică-ginecologie şi chirurgie;
c) spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice este spitalul în care durata de spitalizare este prelungită datorită specificului patologiei. Bolnavii cu afecţiuni cronice şi probleme sociale vor fi preluaţi de către unităţile de asistenţă medico-sociale, precum şi de către aşezămintele de asistenţă socială prevăzute de lege;


3. Alte tipuri de unitati sanitare pot fi de natura sanatoriilor, preventoriilor, centrelor de sanatate, etc.

ART.9 
Spitalele pot avea in componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Furnizarea acestor servicii se negociaza si se contracteaza in mod distinct cu casele de  asigurari de sanatate in cadrul asistentei medicale spitalicesti.”

ART. 10
    (1) Structura organizatorică a unui spital poate cuprinde, după caz: secţii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice şi administrative, serviciu de asistenţă prespitalicească şi transport urgenţe, structuri de primiri urgenţe şi alte structuri aprobate de Ministerul Sănătăţii Publice.   
        (2) Activităţile organizatorice şi funcţionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate şi supuse controlului Ministerului Sănătăţii Publice, autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică. Activitatea profesională, precum şi respectarea manoperelor şi a procedurilor medicale sunt supuse reglementărilor în vigoare. Problemele de etică şi deontologie profesională sunt de competenţa, după caz, a Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Farmaciştilor din România, a Colegiului Medicilor Dentisti sau a Ordinului Asistenţilor Medicali din România.

ART. 11
    (1) Principalele forme de spitalizare sunt:
    a) spitalizare continuă;
    b) spitalizare de zi;
    c) spitalizare de o zi.
    (2) Alte forme de spitalizare se vor defini prin ordin comun al ministrului sanatatii publice si presedintelui Casei Nationale de Asigurari de Sanatate.

ART. 12
         (1) Dupa obtinerea autorizatiei sanitare de functionare, spitalele intra in procesul de acreditare, care se efectueaza la cererea acestora. Daca, in termen de 5 ani de la intrarea in vigoare a prezentei legi, spitalele finantate din fonduri publice  nu au inceput procesul de acreditare, vor pierde dreptul de a mai fi finantate din aceste fonduri. 
(2) Acreditarea garantează faptul că spitalele funcţionează la standardele stabilite potrivit prezentei legi, privind acordarea serviciilor medicale şi conexe actului medical, certificând calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.
            (3) Acreditarea se acorda de catre Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor care functioneaza in cadrul Ministerului Sanatatii Publice si se finanteaza de la bugetul de stat. Veniturile incasate de catre Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor sunt venituri extrabugetare ale Ministerului Sanatatii Publice.
(4) Componenta, atributiile, modul de organizare si functionare a Comisiei de Natioanle de Acreditare se aproba prin ordin al ministrului sanatatii publice.
(5) Din Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor vor face parte si reprezentanti ai Presedintiei, Guvernului si Academieii de Stiinte Medicale.

ART. 13
 (1) Procedurile, conditiile de acreditare, standardele de calitate medicala si indicatorii corespunzatori, precum si categoriile de acreditare a spitalelor se elaboreaza de catre Comisia Nationala de Acreditare a Spitalelor si se aproba prin ordin al minitrului sanatatii publice. 
            (2) Lista cu unităţile spitaliceşti acreditate se aprobă prin ordin al ministrului sanatatii publice care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
            (3) Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, rudele si afinii acestora pana la gradul IV inclusiv sunt incompatibili cu calitatea de membru în organele de conducere ale spitalelor şi nu pot deţine cabinete sau clinici private.

 ART. 14
    O dată la 5 ani spitalele sunt supuse reacreditării.

 ART. 15
    (1) La solicitarea Ministerului Sănătăţii Publice şi a Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, prin structurile sale, poate efectua reevaluarea unităţii sanitare respective. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.
    (2) Dacă în urma reevaluării se constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile din momentul acreditării, Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor procedează, după caz, după cum urmează:
    a) acordă un termen pentru remedierea situaţiei;
    b) schimbă categoria de acreditare, atunci când constată că deficienţele nu au fost remediate în termenul stabilit ori s-au înregistrat abateri repetate de la normele şi condiţiile avute în vedere la momentul acreditării;
    c) propune ministrului sanatatii publice retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare atunci când se constată abateri grave de la normele sanitare în unităţile spitaliceşti, concomitent cu retragerea acreditării.
 
 ART.16
(1) Infiintarea sau desfiintarea spitalelor publice se face prin hotarare a Guvernului, initiata de Ministerul Sanatatii Publice, cu avizul Consiliului local, respectiv judetean, sau de catre ministerele si institutiile cu retea sanitara proprie.
           (2)Spitalele private se infiinteaza sau se desfiinteaza cu avizul conform al Ministerului Sanatatii Publice, in conditiile legii.
            (3)Reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului si a denumirilor pentru spitalele publice se aproba  prin ordin al ministrului sanatatii publice, la propunerea conducerii spitalelor, cu avizul consiliului judetean sau al consiliului local, dupa caz, iar in cazul unitatilor sanitare din subordinea ministerelor si a institutiilor cu retea sanitara proprie, prin ordin sau decizie a ministrului ori a directorului institutiei, cu avizul Ministerului Sanatatii Publice. Structura organizatorica a unitatilor sanitare din subordinea  ministerelor si institutiilor cu retea sanitara proprie se stabileste cu avizul  Ministerului Sanatatii Publice.
            (4) Reorganizarea, restructurarea si schimbarea sediului si a denumirilor pentru spitalele private se fac cu avizul conform al Ministerului Sanatatii Publice, in conditiile legii.
             (5) Concesionarea, realizarea de parteneriate public-privat avand ca obiect bunurile proprietate publica sau privata a  statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale aflate in folosinta si/sau in administrarea unui spital public, precum si a serviciile publice desfasurate de spitalul public  se supun regulilor dreptului comun in materie.

ART. 17
            Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, Ministerul Sănătăţii Publice propune anual Planul naţional de paturi, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

 ART. 18
            (1) Spitalul public este condus de un manager, persoana fizica sau juridica.
            (2) Ministerul Sanatatii Publice organizeaza concurs sau licitatie publica, dupa caz, pentru angajarea managerului.
            (3) Managerul, persoana fizica sau juridica, incheie contract de management cu Ministerul Sanatatii Publice pe o perioada de 3 ani cu evaluare anuala.
            (4) Contractul poate fi reinoit sau poate inceta in urma reevaluarii pe baza criteriilor de performanta stabilite de Ministerul Sanatatii Publice.
            (5) In cadrul spitalului se organizeaza consiliul medico-farmaceutic si consiliul de etica a caror structura si atributii se stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii.

ART.19
(1) Consiliul consultativ al spitalului are rolul de a dezbate principalele probleme legate de activitatea spitalului.
            (2) Membrii consiliului consultativ sunt:
    a) doi reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii Publice sau ai unitatii deconcentrate cu personalitate juridica   după caz;
    b) doi reprezentanţi numiţi de consiliul judeţean ori local, respectiv al consiliului general al municipiului Bucuresti, dintre care unul specialist în finanţe publice locale, sau de ministerele ori instituţiile cu reţea sanitară proprie, după caz;
    c) managerul;
    d) doi reprezentanţi ai universităţii sau facultăţii de medicină, pentru spitalele clinice, universitare, institutele şi centrele medicale clinice.
     e) doi reprezentanti ai mediului de afaceri nominalizati de Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
(3) Consiliul consultativ se numeste prin ordin al ministrului sanatatii publice.



ART.20
(1) Managerul, persoana fizica sau reprezentantul desemnat de managerul persoana juridica trebuie sa fie absolvent al unei institutii de invatamant superior si  sa faca dovada ca a  urmat cursuri de perfectionare in management sau management sanitar. Cursurile de perfectionare sunt cele acceptate de Ministerul Sanatatii Publice si se stabilesc prin ordin al ministrului sanatatii publice.
(2) Pentru spitalele militare din reteaua de aparare, ordine publica, siguranta nationala si autoritate judecatoreasca, functia de comanadant/director general se ocupa  de o persoana numita de conducatorul ministerului sau institutiei care are in structura spitalul, conform reglementarilor proprii.
(3) Functia de manager este incompatibila cu :
a) exercitarea unor functii in