Capitolul I

Dispoziţii generale

Art. 1. - În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) asigurat – persoana fizica, fata de care asiguratorul are obligaţia ca la producerea riscului asigurat sa acorde indemnizaţia sau suma asigurata conform prevederilor contractului de asigurare voluntara de sănătate;
b) asigurator – persoana juridica autorizata in baza Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, sa practice clase de asigurări de sănătate din categoria asigurărilor de viata sau generale si care isi asuma răspunderea de a acoperi cheltuielile cu serviciile medicale prevăzute in contractul de asigurare voluntara de sănătate;
c) beneficiar – persoana fizica desemnata de către o terţa persoana, denumita contractant, in contractul de asigurare voluntara de sănătate căreia i se furnizează servicii medicale;
d) coplata – suma reprezentând diferenţa dintre tarifele acceptate la plata de sistemul de asigurări sociale de sănătate si cele practicate pe piaţa.
e) furnizor de servicii medicale – persoana fizica sau juridica autorizata de Ministerul Sanatatii sa acorde servicii medicale in condiţiile legii.
f) pachet de beneficii medicale de baza -  serviciile si produsele destinate prevenirii, diagnosticării, tratamentului, corectării si recuperării diferitelor afecţiuni, la care asiguraţii au acces in totalitate, parţial sau cu anumite limitări in volum sau in suma acoperita, in temeiul asigurărilor sociale de sănătate, conform prevederilor legale în vigoare;
g) persoane dependente – persoanele fizice aflate in întreţinerea asiguratului si cărora li se furnizează servicii medicale daca acest lucru este stipulat in contractul de asigurare voluntara de sănătate;
h) reţeaua medicala agreata reprezintă totalitatea furnizorilor aflaţi in relaţii contractuale cu societatea de asigurări voluntare de sănătate
i) servicii medicale – servicii medicale de diagnostic, tratament, recuperare, servicii de medicina dentara, furnizarea de medicamente si materiale parafarmaceutice, servicii medicale de îngrijire la domiciliu, servicii de transport medicalizat, alte servicii conexe actului medical;



Art.2.
(1) Asigurările voluntare de sănătate reprezintă un sistem facultativ prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualităţii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi expuşi la producerea riscului de îmbolnăvire, si ii indemnizează in conformitate cu clauzele stipulate in contractul de asigurare, pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate; 
(2) Asiguraţii pot primi indemnizaţii atât pentru acea parte a cheltuielilor cu serviciile medicale care excede pachetului de beneficii medicale de baza acoperite de sistemul social de asigurări de sănătate cit si pentru coplati daca acest lucru este prevăzut in contractul de asigurare voluntara de sănătate.
(3) Nu fac obiectul prezentei legi asigurările pentru boli profesionale si accidente de munca si serviciile medicale furnizate sub forma de abonament.
 
Art. 3. – Asigurările voluntare de sănătate pot fi, în sensul prezentei legi, asigurări de tip complementar şi substitutiv.
(1) Asigurările voluntare de sănătate de tip complementar suportă total sau parţial plata serviciilor excluse parţial sau total din pachetul de beneficii medicale de baza, coplati
(2) Asigurările voluntare de sănătate de tip suplimentar suportă total sau parţial plata pentru orice tip de servicii servicii exceptate din pachetul de beneficii medicale de baza, opţiunea pentru un anumit personal medical, solicitarea unei a doua opinii medicale, condiţii hoteliere superioare, alte servicii medicale specificate în poliţa de asigurare.
Art. 4. 
(1) Sunt eligibile pentru serviciile oferite de sistemul de asigurări voluntare de sănătate de tip complementar orice persoane, care obţin venituri din salarii care se supun impozitului pe venit sau realizează venituri din activitati desfăşurate de persoane care exercita profesii liberale sau autorizate potrivit legii sa desfăşoare activitati independente, care sunt asigurate in temeiul Legii asigurărilor sociale de sănătate si au contribuţia la Fondul Naţional Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate achitata la zi, atât din partea angajatorului cat si a angajatului. Nu pot beneficia de asigurări voluntare de sănătate persoanele care beneficiază de asigurări sociale de sănătate fara plata contribuţiei in condiţiile legii.  
(2) Societăţile de asigurări voluntare de sănătate au obligaţia de a verifica, ori de cate ori încasează prime de asigurare, faptul ca asiguraţii se încadrează in prevederile aliniatului (1).

Art. 5
(1) Angajatorii, persoane fizice sau juridice, pot să încheie contracte de asigurare voluntara de sănătate pentru angajaţii lor, individual sau în grup, acordate ca beneficii adiţionale la drepturile salariale ale acestora, în scopul atragerii, selecţionării şi stabilizării personalului angajat.
(2) In cadrul asigurărilor voluntare de sănătate raporturile dintre asigurat si asigurator, precum si drepturile si obligaţiile acestora se stabilesc prin  voinţa parţilor sub forma pachetelor de servicii medicale si sunt menţionate in contractul de asigurare voluntara de sănătate.

CAPITOLUL II

Înfiinţarea, autorizarea şi funcţionarea societăţilor de asigurări private de sănătate

Art. 6.
Înfiinţarea, autorizarea şi funcţionarea societăţilor de asigurare care practica asigurări voluntare de sănătate se desfăşoară în conformitate cu prevederile legislaţiei care reglementează activitatea de asigurări.
Art. 7
(1) Asiguratorii pot încheia contracte de asigurare voluntara de sănătate daca deţin o autorizaţie de practicare a claselor de asigurări de sănătate din categoria asigurărilor de viata sau generale.
(2) Activitatea asiguratorilor autorizaţi sa practice asigurări voluntare de sănătate se desfasoara in conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare si ale normelor emise in aplicarea legii.
(3) Prin derogare de la prevederile L 32/2000, pentru o perioada de 5 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, capitalul social impus asiguratorilor care au obiect unic de activitate asigurările voluntare de sănătate este cu 50% mai mic decât cel minim pentru societăţile de asigurări generale.

Art. 8.  Conducerea asigurătorilor care desfăşoară activitatea de asigurări voluntare de sănătate se exercită în conformitate cu prevederile legislaţiei care reglementează activitatea de asigurare, completată cu prevederile legislaţiei comerciale.

CAPITOLUL III

Contractul de asigurare voluntara de sanatate
        
Art 9.
Contractul de asigurare voluntara de sănătate trebuie sa cuprindă pe langa elementele obligatorii prevăzute in Legea nr.136/1995 privind asigurările si reasigurările in România, cu modificările si completările ulterioare si următoarele elemente:
menţionarea acoperirii coplăţilor din sistemul asigurărilor sociale de sănătate in limitele maximale stabilite prin Ordin al Ministrului Sanatatii
pachetul de servicii medicale acoperit
serviciile medicale excluse
furnizorii de servicii medicale agreaţi
modalitatea de contactare a acestora
direct sau prin intermediul unui departament de asistenta a asiguraţilor
 serviciile medicale acoperite ce pot fi acordate de orice furnizor de servicii medicale
drepturile si obligaţiile parţilor
modul de stabilire a riscului individual
modalităţile de decontare a serviciilor medicale, modalităţile de încetare a valabilităţii contractului, modalitati de soluţionare a eventualelor litigii, alte elemente stabilite intre parţi.
Art 10 Asiguratorii sunt obligaţi ca la încheierea contractului de asigurare voluntara de sănătate sa ofere asiguratului toate informaţiile necesare privind drepturile si obligaţiile rezultând din contract, sa se asigure ca aceste informaţii au fost corect interpretate, in vederea protejării intereselor asiguraţilor.
Art 11
(1) Asigurătorul poate solicita informaţii privind starea de sănătate a asiguratului, precum şi efectuarea unui examen medical pentru evaluarea stării de sănătate a solicitantului de către un furnizor de servicii medicale desemnat de acesta.
(2) Informaţiile cuprinse în contractul de asigurare voluntara precum si informaţiile privind starea de sănătate a asiguratului au caracter confidenţial şi nu pot fi divulgate de societatea de asigurări private de sănătate unor terţi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege.
(3) Prin poliţa de asigurări voluntare de sănătate asiguratorul poate restricţiona accesul asiguratului, parţial sau in totalitate, la furnizori de servicii medicale si farmaceutice agreate de societatea de asigurări; asiguratorul poate condiţiona utilizarea unor servicii in caz de îmbolnăvire de efectuarea prealabila a unor controale periodice profilactice sau de utilizarea unor anumiţi furnizori agreaţi care sa emită trimiteri către reţeaua medicala agreata.
(4) Societăţile de asigurări voluntare de sănătate nu pot restricţiona accesul asiguraţilor in unitati sanitare ca neaparţinând reţelei agreate atunci când acoperirea se limitează exclusiv la plata coplăţilor stabilite prin ordin al Ministrului Sanatatii.
 
Capitolul IV

Relaţia furnizorilor de servicii medicale cu societăţile de asigurări voluntare de sănătate.

Art. 12
(1) Toţi furnizorii agreaţi de firmele de asigurări care comercializează asigurări voluntare de sănătate de tip complementar trebuie să fie autorizaţi de către Ministerul sănătăţii, în baza reglementarilor în vigoare
(2) Furnizorii de servicii medicale care sunt in relaţie contractuala cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate au obligaţia de a încheia contracte de colaborare şi de a accepta plata cheltuielilor din partea societatilor de asigurări autorizate de a presta asigurări voluntare de sănătate de tip complementar. Nivelul maximal al coplăţilor sunt stabilite prin  ordin al Ministrului Sanatatii.
(3) Furnizorii de servicii medicale care sunt in relaţie contractuala cu Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate au dreptul de a încheia contracte de colaborare cu societatile de asigurări autorizate de a presta asigurări voluntare de sănătate de tip suplimentar.
Art.13
(1) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi sa elibereze documente justificative de decontare (factura, chitanţa etc.) pentru serviciile medicale prestate acoperite prin asigurările voluntare de sănătate;
(2) In cazul in care nu exista un contract încheiat intre asigurator si furnizorii de servicii medicale decontarea cheltuielilor se va face pe baza documentelor justificative emise de furnizorul de servicii medicale.
(3) Unităţile sanitare publice au obligaţia de a respecta, in relaţia cu casele voluntare de asigurări, tarifele maximale aprobate prin ordin de Ministerul Sanatatii.
(4) Persoanele fizice precum si furnizorii privaţi pot stabili, prin negociere, alte tarife decât cele menţionate la paragraful anterior. 


Art. 14
(1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor supraveghează activitatea asiguratorilor autorizaţi sa practice asigurări voluntare de sănătate in conformitate cu prevederile Legii nr.32/2000 privind societăţile de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare.
(2) Fiecare societate de asigurări voluntare are obligaţia de a prezenta Direcţiei de Supraveghere a Asigurărilor Voluntare de Sănătate din cadrul Ministerului Sanatatii lista furnizorilor de servicii medicale si farmaceutice agreate, altele decât cele aflate deja in relaţie contractuala cu sistemul asigurărilor sociale de sănătate si sa reactualizeze aceasta lista ori de câte ori este cazul.
(3) Nivelul coplăţilor ce pot fi acoperite prin sistemul asigurarilor voluntare de sanatate se stabileşte anual de Ministerul Sanatatii, prin ordin, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Art. 15
(1) În baza contractului încheiat cu furnizorii de servicii medicale, asigurătorii au dreptul de a verifica, prin experţi autorizaţi de Ministerul Sanatatii si organizaţiile profesionale, direct sau prin interpuşi, calitatea serviciilor medicale sau farmaceutice prestate asiguraţilor.
(2) Întreaga responsabilitate a actului medical rămâne în seama furnizorilor de servicii medicale şi farmaceutice.

Art.16 - Diferendele survenite între asigurător şi furnizorii de servicii medicale se aplanează pe cale amiabilă. În cazul imposibilităţii rezolvării pe cale amiabilă, litigiile se aduc la cunostiinta Direcţiei de Supraveghere a Asigurărilor Voluntare de Sănătate din cadrul Ministerului Sanatatii si a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care vor încerca medierea diferendului. In caz de eşec al medierii diferendele sunt deduse instanţelor judecătoreşti legal competente.

Art.17 - Plângerile privind calitatea serviciilor medicale vor fi înaintate de cate societăţile de asigurări voluntare de sănătate sau de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor si Ministerului Sanatatii.


Capitolul V

Sancţiuni
Art. 21
(1) Divulgarea cu intenţie a informaţiilor privind starea de sănătate a asiguraţilor de către un asigurator, fara consimtamantul asiguratului, constituie infracţiune si se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda...
(2) Daca fapta prevăzuta la alin. (1) a fost savarsita din culpa, pedeapsa este închisoarea de la 1 luna la un an sau amenda…
Art. 22 - Se sancţionează cu amenda stabilita intre 100 si 200 de salarii minime pe economie incalcarea de către societăţile de asigurări voluntare de sănătate a prevederilor art.4 aliniat 1 si 2.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 23. – Ministerul Sănătăţii împreuna cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor vor elabora norme metodologice de aplicare a prezentei legi in termen de 90 de zile de la publicarea ei in Monitorul Oficial al României, Partea I.. 

Art. 24 - Tarifele menţionate la alin. (3) al art. 14 vor fi elaborate in termen de 90 de zile de la data publicării prezentei legi.

Art. 25. – Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 26 - La data intrării in vigoare a prezentei legi, se abroga Legea asigurărilor private de sănătate nr. 212 din 27 mai 2004, publicata in Monitorul Oficial al României, nr. 505 din 4 iunie 2004.

EXPUNERE DE MOTIVE

Legea Asigurarilor Voluntare de sanatate face parte din pachetul de reforma a sistemului sanitar  fiind inclus in Programul de Guvernare al Aliantei DA si impreuna cu definirea pachetului de baza de servicii oferit de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate reprezinta unul dintre cele mai importante puncte ale reformei sistemului sanitar public din Romania.
Nevoia unei finantari suplimentare a sanatatii trebuie sa faca fata concomitent si dorintei unei scaderi a contributiilor obligatorii la asigurarile sociale de sanatate care reprezinta si una din promisiunile incluse in Programul de Guvernare.
In aceste conditii devine imperios necesara identificarea de noi surse de finantare si atragerea de  fonduri suplimentare in sistemul sanitar, imbunatatirea calitatii serviciilor oferite populatiei, stimularea pacientilor in controlul actului medical, concomitent cu adoptarea unor masuri administrative care sa permita o mai buna folosire a fondurilor publice disponibile in sanatate.
Legea Asigurarilor Voluntare de sanatate este o parte importanta a solutiei acestor probleme. Ca urmare a acestei legi, piata asigurarilor private de sanatate se va dezvolta si va fi in masura sa ofere, pe langa acoperirea unei parti a serviciilor oferite de furnizorii din sistemul public si servicii suplimentare, de o calitate superioara.
Asigurarile voluntare vor atrage mai multi bani in sistemul sanitar, pe langa suma deductibila, fiind de asteptat ca fiecare cetatean sa isi sporeasca contributia personala la asigurarile voluntare pana la limita adecvata nevoilor si posibilitatilor personale.
De asemenea, asigurarile voluntare de sanatate, vor permite introducerea unor elemente de competitivitate intre furnizorii de servicii medicale. Prin aceasta lege se creeaza pentru prima data in Romania, o cale legala prin care se poate permite cresterea venitului personalului medical, in concordanta cu calitatea, volumul municii depuse si cu importanta sociala a acestuia, generand premisele pentru descresterea platilor informale.
Legea Asigurarilor Voluntare de Sanatate va responsabiliza atat cetateanul platitor cat si furnizorii de servicii medical si va stabili o legatura mai stransa intre beneficiarsi furnizor care va avea ca efect cresterea starii de sanatate generale prin punerea accentului pe masurile profilactice mai putin costisitoare si cu beneficii foarte mari.
Aceasta lege vine in intimpinarea interesului sustinut manifestat atat de mediul de afaceri cat si de o parte a populatiei Romaniei care este dispusa sa isi asume responsabilitatea financiara a accesului la servicii medicale cu o calitate crescuta.
Prin lege asigurarile voluntare de sanatate vor acoperi in mod obligatoriu coplatile stabilite prin ordin al ministrului sanatatii.
Nu in ultimul rand relatia dintre furnizorii de servicii medicale din reteaua de stat si firmele de asigurari voluntare de sanatate va aduce o mai mare disciplina financiara in sistemul public prin controlul indirect pe care societatile de asigurare il exercita asupra cheltuielilor facute de clientii lor in sistemul de sanatate publica.


MINISTRUL SÃNÃTÃÞII,

Eugen NICOLÃESCU