În
curând, ştiinţa ne va pune la dispoziţie o serie de instrumente care ne vor
face mai deştepţi şi mai puternici. Întrebarea este ce impact va avea acest
lucru asupra umanităţii noastre, se întreabă într-un articolul apărut în ediţia
din 30 ianuarie a cotidianului britanic The
Guardian.Un cuplu din ziua de azi poate decide să modifice, de pildă,
predispoziţia genetică a bebeluşului lor spre depresie sau să îi
combine anumite gene pentru a-i spori inteligenţa. În final, cei doi simt că
trebuie să facă tot ce se poate pentru a-i oferi copilului lor cel mai bun
start în viaţă. Ajuns la şcoală, părinţii discută din nou pe marginea
argumentelor pro şi contra pachetelor de medicamente menite să consolideze
capacităţile cognitive. De pildă, pachetul farmcogenetic este oferit acum în
mod obişnuit după ce guvernul a decis că, dat fiind competiţia globală într-o
economice globală a expertizelor, nu există altă opţiune decât asigurarea că
elevii au capacităţi mai puternice de memorare şi concentrare.
În Statele Unite, o serie de scenarii legate de posibilităţile oferite de "îmbunătăţirea (genetică) a omului" au stârnit deja dezbateri aprinse. Ritmul dezvoltării a patru discipline diferite - neuroştiinţa, biotehnologia cu subramurile ei - genetica, informatica şi nanoştiinţa - este de aşa manieră încât mulţi întrevăd progrese, din păcate dramatice, în ceea ce priveşte intervenţia oamenilor de ştiinţă în modificarea semenilor lor, la nivelul capacităţilor fizice şi mintale deopotrivă. Vom putea trăi mai mult şi fi mai puternici şi mai inteligenţi, chiar mai fericiţi. Altfel spus, un cu totul nou înţeles pentru afirmaţia "fiţi tot ceea ce puteţi fi".
Joel Garreau, jurnalist în cadrul cotidianul american The Washington Post şi autorul cărţii "Radical Evolution" ("Evoluţia radicală"), susţine că ne aflăm într-un punct de turnură în evoluţia umană. Direcţionând până acum inovaţia tehnologică asupra lumii din jurul nostru, oamenii tind acum să facă acelaşi lucru asupra minţii şi corpului lor. De aici înainte, vom dispune de instrumente suficient de capabile pentru a controla întregul nostru proces de evoluţie.
Pentru entuziaştii autentici - care se autodefinesc drept transumanişti - umanitatea este pe punctul de a fi eliberată de propria biologie (care o condiţionează din multe puncte de vedere spun ei). Pledând pentru "propriile noastre drepturi tehnologice", aceştia cred că omul este foarte aproape de un mare salt în propria-i evoluţie şi pe punctul de a lăsa, astfel, în urmă, creaturile slabe, failibile, bolnave şi beligerante de până acum. Vom fi precum sloganul îmbrăţişat de tabăra transumaniştilor: "mai bine decât bine".
Dar tocmai aceasta este perspectiva care îi îngrozeşte pe aşa-numiţii "bioconsevatori", în rândul cărora se înscrie şi scriitorul Francis Fukuyama, în opinia căruia transumanismul este cea mai periculoasă ideologie a vremurilor actuale. ªi sunt mulţi care îi împărtăşesc temerile şi ţin să atragă atenţia în privinţa implicaţiilor uriaşe ale acestei periculoase ideologii asupra drepturilor omului şi, în general, asupra înţelegerii noastre a ceea ce înseamnă umanitate. De pildă, ce sens şi ce loc va mai avea noţiunea de egalitate într-o nouă şi cvasiperfectă lume? Ce loc va mai avea sfera privată când vor exista dispozitive care ne vor putea citi gândurile sau chiar manipula prin stimulare magnetică trasncranială? Ce puteri asupra creierelor noastre se vor cere în războiul contra terorismului?
Este timpul ca opinia publică americană să se implice în această dezbatere pentru a putea influenţa ce tehnologii pot fi dezvoltate, în loc să lase aceste decizii pe seama oamenilor de ştiinţă sau a intereselor militare şi ale companiilor farmaceutice implicate în sponsorizarea cercetărilor. Există un tot mai acut sentiment de urgenţă pentru a imprima viteză dezbaterii publice pe marginea mizelor tuturor acestor demersuri.
În urmă cu o săptămână, un remarcabil exerciţiu de consultare a opiniei publice, desfăşurat la Bruxelles, într-un simpozion intitulat "Întâlnirea minţilor", a atras invitaţi din întreaga Uniune Europeană (UE) pentru a discuta subiectul. Peste încă o săptămână, grupul de analiză Demos va lansa un pamflet intitulat "Oameni mai buni", iar prestigioasa universitate Oxford va găzdui o amplă conferinţă internaţională intitulată "Oamenii de mâine", programată pentru luna martie şi la care va lua cuvântul şi americanul Joel Garreau.
Ideea bine argumentată în pamfletul "Oameni mai buni" este cât de avansată este acceptarea opiniei publice în legătură cu multe dintre principiile care stau la baza tehnologiilor în discuţie. Aşadar, nu vorbim despre noi paşi radicali, ci doar de accelerarea tendinţelor existente. De pildă, dacă putem avea Viagra pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale, de ce nu putem avea şi o "Viagra" pentru îmbunătăţirea activităţilor mentale? Există vreo diferenţă de fond? Dacă ne entuziasmăm atât de mult în faţa realizărilor chirurgiei plastice, de ce nu ne-am îmbunătăţi şi creierele? Pe măsură ce computerele continuă să devină tot mai puternice şi mai mici dimensional, de ce nu am ajunge să le folosim ca pe nişte proteze, un soi de extensie artificială a creierului? Dacă am reuşit cu succes să prelungim speranţa de viaţă, graţie unei mai bune îngrijiri medicale şi dietei, de ce nu o putem face şi cu noi medicamente dezvoltate special pentru a înlesni acest lucru? Ritalin este deja comercializat în şcoli pentru a îmbunătăţi gradul de concentrare al elevilor americani.
Nu dispunem însă de un buton pentru a opri toate aceste evoluţii. O mare parte a cercetărilor care ar putea fi, în final, folosite pentru îmbunătăţirea omului, sunt necesare pentru a vindeca boli neurodegenerative incurabile azi precum Alzheimer. Dar este la fel de posibil să întrevedem cât de repede, într-o lume atât de competitivă şi inegală, ne îndreptăm spre posibile scenarii viitoare terifiante. Nu este nevoie să ne panicăm aşa cum o fac realizările ştiinţifico-fantastice. Întreaga speranţă depinde însă de forţa şi calitatea dezbaterii publice, dar şi de instituţiile democratice care pot reglementa şi direcţiona aplicabilitatea puternicilor tehnologii fie ele actuale, fie viitoare, conchide The Guardian.(Rompres)
În Statele Unite, o serie de scenarii legate de posibilităţile oferite de "îmbunătăţirea (genetică) a omului" au stârnit deja dezbateri aprinse. Ritmul dezvoltării a patru discipline diferite - neuroştiinţa, biotehnologia cu subramurile ei - genetica, informatica şi nanoştiinţa - este de aşa manieră încât mulţi întrevăd progrese, din păcate dramatice, în ceea ce priveşte intervenţia oamenilor de ştiinţă în modificarea semenilor lor, la nivelul capacităţilor fizice şi mintale deopotrivă. Vom putea trăi mai mult şi fi mai puternici şi mai inteligenţi, chiar mai fericiţi. Altfel spus, un cu totul nou înţeles pentru afirmaţia "fiţi tot ceea ce puteţi fi".
Joel Garreau, jurnalist în cadrul cotidianul american The Washington Post şi autorul cărţii "Radical Evolution" ("Evoluţia radicală"), susţine că ne aflăm într-un punct de turnură în evoluţia umană. Direcţionând până acum inovaţia tehnologică asupra lumii din jurul nostru, oamenii tind acum să facă acelaşi lucru asupra minţii şi corpului lor. De aici înainte, vom dispune de instrumente suficient de capabile pentru a controla întregul nostru proces de evoluţie.
Pentru entuziaştii autentici - care se autodefinesc drept transumanişti - umanitatea este pe punctul de a fi eliberată de propria biologie (care o condiţionează din multe puncte de vedere spun ei). Pledând pentru "propriile noastre drepturi tehnologice", aceştia cred că omul este foarte aproape de un mare salt în propria-i evoluţie şi pe punctul de a lăsa, astfel, în urmă, creaturile slabe, failibile, bolnave şi beligerante de până acum. Vom fi precum sloganul îmbrăţişat de tabăra transumaniştilor: "mai bine decât bine".
Dar tocmai aceasta este perspectiva care îi îngrozeşte pe aşa-numiţii "bioconsevatori", în rândul cărora se înscrie şi scriitorul Francis Fukuyama, în opinia căruia transumanismul este cea mai periculoasă ideologie a vremurilor actuale. ªi sunt mulţi care îi împărtăşesc temerile şi ţin să atragă atenţia în privinţa implicaţiilor uriaşe ale acestei periculoase ideologii asupra drepturilor omului şi, în general, asupra înţelegerii noastre a ceea ce înseamnă umanitate. De pildă, ce sens şi ce loc va mai avea noţiunea de egalitate într-o nouă şi cvasiperfectă lume? Ce loc va mai avea sfera privată când vor exista dispozitive care ne vor putea citi gândurile sau chiar manipula prin stimulare magnetică trasncranială? Ce puteri asupra creierelor noastre se vor cere în războiul contra terorismului?
Este timpul ca opinia publică americană să se implice în această dezbatere pentru a putea influenţa ce tehnologii pot fi dezvoltate, în loc să lase aceste decizii pe seama oamenilor de ştiinţă sau a intereselor militare şi ale companiilor farmaceutice implicate în sponsorizarea cercetărilor. Există un tot mai acut sentiment de urgenţă pentru a imprima viteză dezbaterii publice pe marginea mizelor tuturor acestor demersuri.
În urmă cu o săptămână, un remarcabil exerciţiu de consultare a opiniei publice, desfăşurat la Bruxelles, într-un simpozion intitulat "Întâlnirea minţilor", a atras invitaţi din întreaga Uniune Europeană (UE) pentru a discuta subiectul. Peste încă o săptămână, grupul de analiză Demos va lansa un pamflet intitulat "Oameni mai buni", iar prestigioasa universitate Oxford va găzdui o amplă conferinţă internaţională intitulată "Oamenii de mâine", programată pentru luna martie şi la care va lua cuvântul şi americanul Joel Garreau.
Ideea bine argumentată în pamfletul "Oameni mai buni" este cât de avansată este acceptarea opiniei publice în legătură cu multe dintre principiile care stau la baza tehnologiilor în discuţie. Aşadar, nu vorbim despre noi paşi radicali, ci doar de accelerarea tendinţelor existente. De pildă, dacă putem avea Viagra pentru îmbunătăţirea vieţii sexuale, de ce nu putem avea şi o "Viagra" pentru îmbunătăţirea activităţilor mentale? Există vreo diferenţă de fond? Dacă ne entuziasmăm atât de mult în faţa realizărilor chirurgiei plastice, de ce nu ne-am îmbunătăţi şi creierele? Pe măsură ce computerele continuă să devină tot mai puternice şi mai mici dimensional, de ce nu am ajunge să le folosim ca pe nişte proteze, un soi de extensie artificială a creierului? Dacă am reuşit cu succes să prelungim speranţa de viaţă, graţie unei mai bune îngrijiri medicale şi dietei, de ce nu o putem face şi cu noi medicamente dezvoltate special pentru a înlesni acest lucru? Ritalin este deja comercializat în şcoli pentru a îmbunătăţi gradul de concentrare al elevilor americani.
Nu dispunem însă de un buton pentru a opri toate aceste evoluţii. O mare parte a cercetărilor care ar putea fi, în final, folosite pentru îmbunătăţirea omului, sunt necesare pentru a vindeca boli neurodegenerative incurabile azi precum Alzheimer. Dar este la fel de posibil să întrevedem cât de repede, într-o lume atât de competitivă şi inegală, ne îndreptăm spre posibile scenarii viitoare terifiante. Nu este nevoie să ne panicăm aşa cum o fac realizările ştiinţifico-fantastice. Întreaga speranţă depinde însă de forţa şi calitatea dezbaterii publice, dar şi de instituţiile democratice care pot reglementa şi direcţiona aplicabilitatea puternicilor tehnologii fie ele actuale, fie viitoare, conchide The Guardian.(Rompres)
