DETOXIFIERE sau DRENAJ cu macerate glicerinice

on .

coacaz_mesteacan_muguri.jpgÎn multe dintre articolele de gemoterapie am discutat despre procedurile de detoxifiere sau drenaj care pot fi realizate cu ajutorul extractelor hidro-glicero-alcoolice din muguri(macerate glicerinice). Consider important să delimităm şi să definim mai bine termenii, pentru a fi mai clari în intenţia terapeutică şi a putea utiliza cu mai multă eficienţă instrumentele terapeutice. Detoxifierea şi drenajul reprezintă doi termeni distincţi, două direcţii terapeutice separate, deşi sunt legate între ele şi de multe ori sunt folosite aceleaşi combinaţii de remedii.
Diferenţele dintre ele sunt următoarele :
- detoxifierea este considerată un scop terapeutic în sine (facem un tratament pentru detoxifiere, ca şi ţintă finală), pe când drenajul este de multe ori o etapă folosită înainte de un alt proces terapeutic (de exemplu, drenajul hepatic înainte de un tratament homeopat)
- un protocol de detoxifiere este de cele mai multe ori o abordare generalizată, sistemică, (care se adresează întregului organism), în timp ce drenajul este de cele mai multe ori ţintit pe anumite organe sau sisteme.
- detoxifierea îşi propune în principal eliminarea toxinelor exogene, în timp ce drenajul este utilizat cel mai adesea pentru curăţarea toxinelor exogene.

Ce sunt toxinele exogene?
Vorbeam în multe dintre articolele noastre despre mediul “agresiv” în care trăim cu toţii. Lumea noastră modernă post-industrială produce variate toxine chimice, la care suntem cu toţii expuşi, în mod indirect sau direct. Aceste toxine sunt depozitate, de multe ori, în diferite părţi ale corpului, care nu este în stare să le elimine, să scape de ele. Sunt denumite toxine exogene, pentru că provin din mediul exterior corpului, iar organismul este pur şi simplu influenţat de ele, atunci când este expus la mediul care le conţine. Majoritatea oamenilor din naţiunile industrializate au substanţe chimice în organismul lor. Acesta este rezultatul existenţei într-un mediu contaminat cu diferite rezultate ale proceselor industriale şi agricole, cu pesticide şi fertilizatori, cu câmpuri electro-magnetice produse de echipamentele electrice, cu folosirea materialelor pe bază de plastic şi petrol, pentru depozitarea alimentelor şi apei, cu tot felul de produse chimice utilizate în gospodărie (detergenţi, cosmetice, vopsele de păr, etc), precm şi cu produse toxice introduse în organism în mod voluntar sau accidental, precum droguri recreaţionale, medicamente alopatice, adjuvanţii din vaccinuri şi multe altele.
Toate aceste toxine pot fi ele în doze mici, dar asta nu le face să fie mai sigure. Unii oameni sunt în mod special sensibili la aceste toxine şi ei sunt primii care vor suferi. Nu contează doza unei substanţe otrăvitoare, o otravă rămâne o otravă şi acţionează ca o otravă asupra organismului.
Specialişii continuă să liniştească oamenii că toate toxinele utilizate în mod curent în alimente sau aer sunt în doze nepericuloase. Dar nivelele considerate “nepericuloase” sunt mereu revăzute şi revizuite, aşa că ce este considerat “sigur” într-un an, devine “periculos” în celălalt an.
Ideea finală este că o toxină în sistem rămâne o toxină şi indiferent în ce doză mică se găseşte, va produce un efect negativ.
Există multiple strategii de tratament pentru eliminarea toxinelor exogene din organism. Printre cele mai bine cunoscute amintim:
Terapia de chelare – este acea terapie ce foloseşte agenţi care se leagă şi elimină din corp metale otrăvitoare, precum mercur, arsenic şi plumb, prin convertirea lor în forme chimice inerte, care pot fi excretate fără alte interacţiuni din partea organismului.
Isopatia (isoterapia sau tautopatia) – reprezintă administrarea substanţei care a provocat boala într-o doză mică, de regulă doză homeopatică (vaccinările sunt exemplele clasice de isopatie).
Postul sau pauza alimentară – a fost dovedit a avea beneficii majore asupra sănătăţii (vezi curele cu apă distilată promovate de Valeriu Popa); foarte mulţi dintre cei care au postit pot să ateste existenţa unei detoxifieri indusă de această procedură.
Dieta – anumite vegetale şi fructe au fost utilizate, în mod tradiţional, pentru curăţenia unor organe şi sisteme.
Saunele şi băile de aburi – erau favoritele romanilor, sunt încă favoritele popoarelor Nordice sau Est Europene.
Protocoalele homeopatice – în mod tradiţional, remedii precum Nux vomica, Sulphur şi Sepia sunt folosite atunci când este necesară o detoxifiere generală; sunt şi alte remedii indicate când este vorba despre anumite organe specifice.
Tratamentele fitoterapice au fost utilizate pentru detoxifiere dintotdeauna, de cele mai multe ori prin stimularea eliminărilor naturale.
Gemoterapicele – sunt remedii natural “detoxifiante”, utilizate pentru abilitatea lor de a determina eliminările la exterior a diferitelor exotoxine, dar şi a endotoxinelor.
Sunt disponibile şi multe alte tratamente de detoxifiere, de la masaje şi până la împachetări cu noroi, cu alge sau cu argilă, de la reflexoterapie până la băi termale şi cu ape minerale.

Ce sunt toxinele endogene?
Atunci când sistemele reprezentate de organismele noastre nu funcţionează optim, fie din motive constituţionale, fie cauzate de mediu, nu reuşim să mai scăpăm în mod eficient de produşii secundari ai propriilor procese metabolice.
Aceste toxine sunt numite “endogene”, pentru că îşi au originea în interiorul organismului, fiind deşeuri ale metabolismului corpului.
Exemple de toxine endogene sunt acidul lactic, acidul acetic, dioxidul de carbon, amoniacul, ureea şi acidul uric.

Schemă de detoxifiere cu gemoterapice
În multe articole am prezentat scheme terapeutice de detoxifiere şi de drenaj, care utilizează unul, două sau trei produse gemoterapice (macerate glicerinice).
În prezentul articol, vom discuta despre Extractul din muguri de Mesteacăn pufos, Betula pubescens MG=D1 – considerat un excelent drenor al ţesuturior infiltrate cu exces de reziduuri metabolice.
Acest extract este primul produs cu care se începe un tratament de detoxifiere a organismului, atunci când nu apare clar nevoia unor produse specifice, sau atunci când organismul este atât de dezechilibrat, încât este dificilă decizia începerii unui tratament.
Acest preparat se foloseşte doar la începerea tratamentului, de cele mai multe ori fiind urmat de alte preparate mai specifice şi cu acţiune mai profundă. Sau poate fi asociat altor gemoterapice, ale căror efecte le potenţează.
Mugurii de Mesteacăn pufos stimulează apărarea imunitară, activând global sistemul reticulo-endotelial. Stimulează funcţiile de detoxifiere hepatică, promovând eliminarea substanţelor toxice de catabolism, prin legarea acestora de alte substanţe prezente în celula hepatică; conjugarea respectivă produce noi substanţe netoxice, care pot fi eliminate mai uşor din ficat (depurare).
Printre altele, mugurii îşi găsesc indicaţii în rahitism, în stări generale de demineralizare, în tulburări ale creşterii şi nutriţiei.
Sunt utili şi în astenia psiho-fizică şi în epuizare.
Pentru adulţi şi vârstnici, în perioada toamnei, o detoxifiere sistemică, combinată cu o depurare a toxinelor endogene se poate realiza cu ajutorul combinaţiei de produse:
Extract din muguri de Coacăz negru, Ribes nigrum MG=D1, 2 ml în apă, dimineaţa
Extract din muguri de Mesteacăn pufos, Betula pubescens MG=D1, 2 ml în apă, seara, timp de 2-3 luni de zile.

Aceste scheme de detoxifiere pot fi făcute în paralel cu administrarea de suplimente de minerale, de vitamine şi de alte remedii homeopatice necesare fiecărui pacient în parte.

Detoxifierea reprezintă o strategie  importantă de tratament. Dacă pacientul va continua să trăiască în aceleaşi condiţii care au determinat încărcarea organismului cu toxine, atunci rezultatele procesului vor fi tranzitorii. Important este ca fiecare persoană să devină mai conştientă de necesitatea de a-şi proteja organismul şi de a căuta variante mai bune (sănătoase) de viaţă.

Dr. Sorina Soescu

Posta Medicala - stiri din sanatate, articole scrise de medici si informatii medicale pentru sanatatea ta!