Nu se ştie prea bine care este motivul, dar există perechi care se atrag şi persoane care sunt mai atrăgătoare decât altele, mai ales când sunt percepute drept cuplu. Este aşa-numita ”atracţie chimică”, sau moleculară. Cinematografia este plină de cupluri care, atât pe marele ecran cât şi în viaţa de toate zilele (precum odinioară Katherine Hepburn şi Spencer Tracy sau mai recent Susan Sarandon şi Tim Robbins, pentru a da doar un exemplu), sunt irezistibile pentru public, acest judecător cu milioane de capete, pe cât de exigent pe atât de implacabil.
În unele cazuri atracţia moleculară exercitată de aceste cupluri este atât de puternică încât pentru spectator prezenţa unuia fără celălalt este considerată practic de neconceput. Este cazul, de pildă, al australianului Errol Flynn (1909-1959) şi al americancei născută în 1916 la Tokio, Olivia de Havilland. Au jucat împreună în opt filme, şapte dintre cele în regia lui Michael Curtiz (născut în Austro-Ungaria, în 1886 şi decedat la Hollywood, în 1962), realizator al unor pelicule de neuitat precum Casablanca, dar care a fost şi actor şi scriitor.”Captain Blood” (1935) sau ”Robin Hood” (1938) sunt câteva din titlurile cu care această pereche cinematografică a reuşit să atingă culmile succesului.
În asemenea măsură încât în ”Santa Fe Way (1940), un film în care prezenţa feminină era mai mult episodică, producătorii au cerut introducerea unui rol pentru ca Olivia să apară alături de Errol, astfel încât toată lumea să fie mulţumită. Filmul, al cărui fir narativ se învârte în jurul peripeţiilor biografice ale aboliţionistului John Brown (interpretat magistral de Raymond Massey, deşi potrivit criticii din acea vreme rolul său cosmetiza prea mult ”adevărul istoric”), în deceniul 50 al secolului al XIX-lea cu puţin înainte de Războiul de Secesiune. Flynn este Jeb Stuart, care alături de George Custer (Ronald Reagan - un ”Errol Flynn” al filmelor de serie B, cum se definea el însuşi), absolvenţi al Academiei militare West Point, sunt obligaţi să rămână, drept pedeapsă în urma unei altercaţii, în periculosul fort Leavenworth. Ei o cunosc aici pe domnişoara Kit Carson (Olivia de Havilland) şi vor fi recrutaţi pentru a-l escorta pe drumul spre Santa Fe, vechea rută spaniolă către Mexic, pe domnul Smith, care îşi ascunde falsa identitate de John Brown.

Nu la fel de prolifică dar destul de însemnată a fost legătura dintre divina ”femme fatale” Betty Davis şi seducătorul Leslie Howard. Au fost văzuţi de trei ori plimbându-se împreună cu inegalabilă maiestrie pe marile ecrane. Un exemplu clar al acestui magnetism între cei doi este minunata adaptare cinematografica a romanului scriitorului britanic William Somerset Maugham - aproape 80 de romane ale sale au fost transpuse pe marele ecran- ”Of Human Bondage” din 1915, povestea unui pictor frustrat şi şchiop (Phillip Carey, interpretat de Howard), care părăseşte Parisul pentru a studia medicina la Londra, unde o cunoaşte pe vulgara dar senzuala şi periculoasa chelneriţă (Mildred, Bette Davis), de care se îndrăgosteşte nebuneşte. Filmul a avut un singur punct slab, coloana sonoră. Regizorul care şi-a dat seama la timp l-a angajat pe prestigiosul Max Steiner pentru o nouă partitură cu rezultate notabile. Filmul a propulsat-o la statutul de vedetă pe Bette Davis, pentru binele tuturor.

Sau mai recentul ”Zăpezile din Kilimanjaro”, o transpunere pe ecran a povestiri lui Ernest Hemingway adaptată de scenaristul Casey Robinson care a împănat-o cu alte relatări ale scriitorului, incluzând o notă autobiografică ce făcea referire la o aventură personală a autorului capodoperei ”Pentru cine bat clopotele?”, care se petrece pe continentul african unde pleacă alături de nevastă. Cuplul format din doi coloşi ai marelui ecran, precum Ava Gardner (despre care s-a spus că nu ştie să vorbească, nu ştie să joace, dar era formidabilă) şi Gregory Peck - cu o a treia prezenţă feminină şi element de discordie, Susan Hayward - a ajutat mult ca Hemingway, nemulţumit de scenariu, să-şi limiteze acţiunile legale împotriva casei de producţie la un simplu protest. Gregory Peck este Harry, un scriitor care cu piciorul cangrenat îşi rememorează viaţa pe continentul african. În acest ”flash-back” îşi aminteşte de iubirea sa pentru Cynthia (Ava), de căsătoria cu Helen (Susan), de participarea la războiul civil din Spania sau de vizionarea în această ţară la un spectacol de flamenco şi la o coridă de tauri. Muzica îi aparţine tot lui Max Steiner cu melodii interpretate de Cole Porter./Rompres/