Grăsimile şi colesterolul din alimente
Lipoproteionele şi ateroscleroza
Probleme sexuale în adolescenţă
Adolescenţa constituie una dintre cele mai importante etape pentru viaţa sexuală a unei persoane. S-a spus chiar că întregul comportament al viitorului adult va depinde de atitudinea sa din adolescenţă, în momentul în care şi-a descoperit sexualitatea. O insuficientă prevenire şi pregătire a adolescentului în faţa descoperirii acestui fenomen nou, sexualitatea, poate influenţa foarte mult comportamentul
Boala “mână-picior-gură”
Magnetoterapia
Numeroase civilizaţii au utilizat magneţii pentru a trata diferite afecţiuni. Preoţii Egipului antic şi medicul grec al secolului al IV-lea, Hipocrate, apar în multiple scrieri ca folosind acest mod de tratament. În secolul al XV-lea chimistul şi medicul elveţian Paracelsus a creat teoria conform căreia cu ajutorul magneţilor pot fi “scoase” bolile din organism. În timpurile moderne câmpurile magnetice joacă un rol important în medicină.
Boala varicoasă
Gripa aviară
Gripa aviară (Avian influenza), o boală infecţioasă a păsărilor cauzată de mutaţia de tip A a virusului gripal, a fost descoperită în Italia, în jurul anului 1900, de atunci răspândindu-se în întreaga lume. Toate păsările sunt considerate predispuse la infecţie cu gripa aviară, deşi unele specii sunt mai rezistente la îmbolnăvire. Păsările migratoare (în special raţele sălbatice) sunt considerate principala sursă de gripă aviară, acestea fiind şi cele mai rezistente la infecţie.
Embolia pulmonară
Sindromul Fitz-Hugh-Curtis
Sindromul Fitz-Hugh-Curtis (FHC) a fost descris pentru prima dată în 1920 şi se manifestă prin dureri localizate în regiunea abdominală superioară, dureri rezultate în urma ascensionării unui proces infecţios pelvin, ducând astfel la inflamaţia capsulei hepatice sau a diafragmului. Se asociază frecvent cu salpingita acută, însă poate apărea şi fără a fi însoţită de semnele şi simptomele bolii inflamatorii pelvine.
Empiemul subdural
Empiemul subdural reprezintă o colecţie purulentă intracraniană situată între duramater şi arahnoidă. Aproximativ 95% dintre empiemele cerebrale sunt situate la nivelul creierului, majoritatea interesând lobul frontal, restul de 5% fiind situate la nivelul măduvei spinării.
Empiemul subdural este o infecţie cu o mortalitate crescută, aceasta fiind de 100% până în 1944 când s-a descoperit penicilina.