Diagnosticul statusului epileptic non-convulsiv

on .

Diagnosticul statusului epileptic non-convulsiv poate fi dificil de stabilit şi se bazează practic pe EEG. La pacienţii diagnosticaţi deja cu epilepsie, orice modificare prelungită a personalităţii, confuzie post-ictală prelungită (peste 20 de minute) sau psihoză recent instalată trebuie investigată şi prin efectuarea unei EEG, având în vedere că aceste condiţii pot fi de fapt manifestarea statusului epileptic non-convulsiv. Dacă se observă o întârziere a dezvoltării nou instalată la un pacint cu epilepsie, trebuie efectuat un EEG în timpul somnului pentru a căuta statusul epileptic în perioada cu unde lente (slow-wave sleep). La pacienţii care nu sunt în comă şi care nu sunt cunoscuţi cu epilepsie, statusul epileptic non-convulsiv poate să se manifeste ca şi o confuzie sau schimbare de personalitate (aproape întotdeauna în contextul unei tulburări metabolice, encefalite sau altă cauză acută). Rareori, statusul epileptic non-convulsiv poate fi prezent ca şi autism şi dacă s-a ridicat suspiciunea, este indicată efectuarea unei EEG.
 Statusul epileptic non-convulsiv poate să urmeze statusului epileptic convulsiv şi este o cauză tratabilă importantă a comei persistente care se instalează uneori după episodul convulsiv. Acesta, ca şi statusul epileptic cu manifestări minime, cum ar fi spasmul musculaturii membrelor, a feţei sau mişcările oculare asemănătoare nistagmusului, care pot fi cauzate de leziuni cerebrale hipoxice, sunt deseori etichetate împreună ca status epilepticus cu fenomene motorii subtile (subtle motor status epilepticus). Aproape 8% a pacienţilor care se află în comă şi care nu au prezentat semne vizibile ale activităţii de criză, sunt de fapt în status epileptic non-convulsiv. ªi această cifră subliniază importanţa examenului EEG la pacienţii comatoşi. În mod similar, statusul epileptic non-convulsiv este subdiagnosticat la bătrânii confuzi, în cazul cărora această manifestare este deseori atribuită altor cauze.
 Cu toate că interpretarea EEG este de obicei simplă, traseul prezentând descărcări repetitive, la unii pacienţi cu un pattern ciclic diagnosticul diferenţial poate să ridice uneori probleme serioase (diferenţierea statusului epileptic non-convulsiv de encefalită, etc). Astfel caracteristicile EEG ale statusului epileptic non-convulsiv trebuie să includă: activitate electrografică de criză neechivocă; descărcări epileptiforme periodice sau descărcări ritmice cu semne clinice de criză şi descărcări ritmice cu răspuns clinic sau electrografic la tratament. Există o nesiguranţă în ceea ce priveşte relevanţa descărcărilor epileptiforme lateralizate periodice (periodic lateralised epileptiform discharges, PLEDs). Aceasta este mai remarcabilă după o encefalită sau o leziune hipoxică severă în care descărcările pot apare cu o periodicitate care poate fi confundată cu cele după un status epileptic prelungit. Unii autori susţin că aceste descărcări reprezintă o criză activă în momentul înregistrării şi care trebuie tratată ca atare. Totuşi, consensul general este că există multe circumstanţe clinice care stau la baza fenomenului PLEDs şi că ele trebuie tratate ca şi criză epileptică numai în cazul în care este prezentă şi o altă dovadă a unei activităţi de criză.
 Vom continua cu leziunile neuronale cauzate de statusul epileptic non-convulsiv.

Sursa: http://www.e-epilepsy.org.uk/

Posta Medicala - stiri din sanatate, articole scrise de medici si informatii medicale pentru sanatatea ta!