Evoluţia, singura armă împotriva virusului HIV

on . . Accesări: 5046

Aceasta este povestea unui iepure şi a unui virus. Iepurii nu au fost prezenţi niciodată în Australia, dar în secolul al XIX-lea un vânător s-a hotărât să importe aceste creaturi. De-a lungul deceniilor, aceştia au făcut ce ştiu iepurii să facă mai bine: s-au înmulţit şi s-au tot înmulţit până când au devenit o mare problemă, scrie Stephen Smith în ediţia de miercuri, 15 martie, a cotidianului The Boston Globe. Aşa că, în anii '50, autorităţile australiene au introdus o boală virală denumită mixomatoza, sindromul hemoragic al iepurilor de casă, în încercarea de a stârpi iepurii. ªi a funcţionat - dar numai pentru scurt timp. Dar în câţiva ani, iepurii au reuşit să revină rezistenţi la virus.
 Într-o poveste clasică privind evoluţia - spusă mereu şi mereu numai despre animale - pot fi incluşi şi oamenii. Marşul civilizaţiei umane, măsurat atât prin supravieţuire cât şi prin suferinţă, este conturat în multe feluri despre cât de bine am reuşit să ne luptăm cu microorganismele.
 Prin explorarea modului în care oamenii evoluează în câştigarea bătăliei cu bolile şi cum uneori înving aceşti factori patogeni, oamenii de ştiinţă speră să copieze succesul şi să prevină tot ceea ce pot produce virusurile şi bacteriile.
 "Este o continuă cursă între oameni şi capacitatea acestora de a crea noi medicamente şi factori patogeni cu capacitatea lor de a evolua", a declarat doctorul Daniel Cohen, cercetător al bolilor infecţioase în cadrul Fenway Community Health din Boston, care se specializează şi în tratamente împotriva SIDA.
 Dar înainte ca cercetătorii să descopere un medicament, ei trebuie mai întâi să înţeleagă natura evolutivă a fiecărei boli în parte şi modul în care bacteriile şi viruşii îşi schimbă în timp forma de-a lungul evoluţiei omului sau a animalelor.
 De exemplu, oamenii de ştiinţă ştiu de multă vreme că în regiunile unde malaria este o boală obişnuită, în special în Africa, oamenii de acolo au dezvoltat un sistem de apărare intrinsec împotriva acesteia. Iar acest sistem de apărare, care presupune o evoluţie în schimbarea celulelor roşii ale sângelui, s-a dovedit a fi un lucru foarte bun pentru mulţi africani, făcându-i mai puţin predispuşi la boală.
 Există de asemenea lecţii istorice atunci când vine vorba despre HIV. Deşi oamenii de ştiinţă nu au dezlegat încă secretele virusului HIV, ei au descoperit însă o mutaţie a unei gene pe care o bănuiesc că ar putea juca un rol important împotriva virusului care provoacă SIDA.
 Celulele umane au pe suprafaţa lor zone securizate - pe care oamenii de ştiinţă le denumesc receptori - iar virusul trebuie să îşi introducă "cheia" lui în această "yală" pentru a putea pătrunde. Una dintre acestea este denumită CCR5, iar virusul HIV trebuie să o deschidă pentru a putea infecta celulele. Dar oamenii de ştiinţă au descoperit în ultimii ani că între 5-10 la sută din populaţia nord-europeană nu deţine receptori CCR5.
 "ªi acesta este motivul pentru care povestea devine din ce în ce mai interesantă", a subliniat doctorul Calvin Cohen, director al Community Research Initiative din New England, care conduce experimente în ceea ce priveşte medicamentele anti-SIDA.
 În schimb, populaţia Africii şi a Asiei deţine în mod universal CCR5, astfel încât cercetătorii au teoretizat că acesta este şi motivul pentru care rata celor infestaţi cu HIV în Europa este atât de scăzută.

 "Noi vorbim acum, de fapt, despre procesul darwinian", a declarat Harmit Malik, care se specializează în studierea conflictului genetic în cadrul Centrului de Cercetare a Cancerului Fred Hutchinson din Seattle. "Ceea ce a fost într-adevăr o mutaţie rară, a fost tot ceea ce a supravieţuit. Toţi ceilalţi au căzut pradă acestui patogen în mod particular".
 Iar partea interesantă este că cei care nu deţin receptorul CCR5 se pare că nu suferă nici o consecinţă. De aceea, companiile de medicamente au conceput medicamente experimentale care să blocheze CCR5, astfel încât virusul HIV să nu pătrundă în celule. Community Research Initiative din Boston, sub conducerea doctorului Cohen, este implicată într-un studiu cu un medicament al companiei farmaceutice Pfizer, în care sunt cooptaţi câţiva pacienţi.
 Acesta, precum şi alte eforturi, în cadrul cărora se foloseşte evoluţia drept armă împotriva virusului HIV, sunt o recunoaştere a faptului că cele peste 12 medicamente actuale disponibile nu sunt totuşi suficiente. Virusul SIDA se adaptează foarte repede la schimbare.
 Dar revenind la povestea evoluţiei, oamenii de ştiinţă continuă să examineze istoria unui alt virus, înrudit cu HIV şi purtat de alte primate. Ei ştiu că HIV este un exemplu de virus care a trecut de la animale - în acest caz de la maimuţe - la om. Mai ştiu că, odată cu scurgerea timpului, virusul a încetat să mai afecteze maimuţele pentru a permite în acest fel supravieţuirea sa.
 "Virusul HIV, venit practic recent în rândul populaţiei umane, nu a avut şansa să evolueze în acest sens", a declarat John Coffin, cercetător de primă mărime în cadrul Universităţii Tufts. "Probabil că într-o zi se va întâmpla acest lucru, dar mai este mult timp până atunci şi nimeni dintre noi nu şi-ar dori să fie parte a acestui proces de evoluţie", a conchis omul de ştiinţă.(Rompres)

Posta Medicala - stiri din sanatate, articole scrise de medici si informatii medicale pentru sanatatea ta!