Molluscum Contagiosum este o infecţie comună, în
general benignă, a pielii. Este
mai frecventă la copii, adulţi activi sexual şi la pacienţii imunodeprimaţi. Este
cauzată de molluscipox virus, un membru al familiei poxviridae. Acest virus se
diferenţiază de celelate virusuri pox prin faptul că produce leziuni care se
remit spontan, tumorete ombilicate ale pielii mai degrabă decât vezicule. Molluscum contagiosum,
o erupţie cutanată şi
mucoasă cauzată de Molluscipox virus a fost pentru prima dată descrisă de
Bateman la începutul secolului al XIX-lea.
Moluscum contagiosum se prezintă sub forma unor proeminenţe de dimensiuni diferite: gămălie de ac până la bob de piper, rotunde, hemisferice, de culoarea pielii, relativ dure la palpat. Numărul leziunilor variază între una şi câteva zeci. Unele elemente (mai ales cele mai mari) pot fi centrate de o mică depresiune. Dacă sunt apăsate mai puternic din ele se elimină o masă păstoasă sau semilichidă albicioasă. Manevra însă nu este recomandabilă, deoarece favorizează împrăştierea virusului în vecinătate. Este o afecţiune întâlnită mai ales la copiii care frecventează bazinele de înot sau la cei cu imunitate scăzută.
Tratament
Molluscum contagiosum este o afecţiune autolimitată care, lăsată netratată, care se vindecă spontan la pacientul imunocompetent dar care evoluează şi se agravează la cel imunodeprimat Unii pacienţi îşi rup leziunile ceea ce duce la răspândirea bolii. Pe ade altă parte, unele şcoli şi grădiniţe nu primesc copii care au leziuni produse de Molluscum contagiosum. Există mai multe metode chirurgicale sau medicamentoase care să ducă la dispariţia acestor leziuni. Recent au fost introduce tratamente antivirale şi imunomodulatoare. Iată câteva exemple:
Criochirurgia
Una dintre cele mai rapide şi eficiente metode de tratament este crioterapia. Nitrogen lichid, gheaţă uscată sau Frigiderm se aplică pe fiecare leziune pentru câteva secunde. Este posibil ca repetarea tratamentului să fie necesară peste 2-3 săptămâni. Acest tratament poate determina hipersa hipopigmentarea pielii.
Eviscerarea
Aceasta este o metodă uşoară de îndepărtare a leziunilor prin eviscerarea miezului ombilicat sau cu un obiect ascuţit. Această metodă poate fi aplicată şi acasă dar e foarte posibil să nu fie tolerată de copiii mici.
Cauterizarea
Această metodă este dureroasă, se efectuează cu ajutorul unui electrocauter şi este recomandat să se efectuaze cu anestezie locală. Prin această metodă se obţine ţesut pentru stabilirea diagnosticului histopatologic.
Folosirea de bandă adezivă
O altă metodă de tratament este reprezentată de folosirea benzii adezive. Partea adezivă a benzii se lipeşte deasupra leziunii şi apoi se îndepărtează, acţiune care va îndepărta epidemia de la suprafaţa leziunii. Se repetă de 10-20 de ori. Folosirea aceleiaşi benzi poate determina răspândirea virusului pe pielea neafectată.
Podofilina şi Podofilox
O tinctură 25% de benzoină sau alcool poate fi apicată o dată pe săptămână. Acest tratament necesită unele prcauţii. El conţine două mutagene quercetin şi kaempherol care pot afecta ţesutul sănătos din jurul leziunii determinând leziuni erosive la acest nivel dar care poate avea şi efecte sistemice cum ar fi neuropatia periferică, afectare renală, ileus paralitic, leucopenie şi trombocitopenie mai ales dacă este folosit din abundenţă pe suprafeţe mucoase. Podofilox este o alternativă la podofilină care poate fi folosită de către pacient acasă. Doza recomandată este de 0,05ml din soluţia 5% de două ori pe zi timp de trei zile.
Cantaridina
Cantaridina (soluţie 0.9%) a fost utilizată cu success în tratamentul MCV. Se aplică pe leziuni şi se lasă pe loc cel puţin 4 ore, apoi se spală. Cataridina poate determina leziuni severe. Ea trebuie testată iniţial pe leziuni isolate. Nu se utilizează la nivelul feţei. Dacă tratamentul este bine tolerat atunc poate fi repetat săptămânal până la dispariţia leziunilor. În mod normal sunt necesare 1-3 tratamente.
Tretionina
Crema Tretionină 0,1% a fost utilizată în tratamentul MCV. Se aplică pe leziuni de două ori pe zi. Dispariţia leziunilor a fost raportată în ziua 11 de tratament. Crema Tretionină 0,05% a fost utilizată cu succes pentru reducerea iritaţiei.
Cimetidina
Cimetidina, un inhibitor al receptorilor H2 (histaminici) determină dispariţia leziunlor la 9 din 13 pacienţi, conform unui studio nerandomizat. Conform acestui studiu doza utilizată a fost de 40mg/kgc/zi administrate în două prize, timp de două luni. Autorii recomandă studii ulterioare pentru stabilirea eficacităţii şi a dozelor optime de cimetidină. Datorită interacţiunilor medicamentoase ale cimetidinei se recomandă revizuirea tratamentelor simultane.
Hidroxidul de Potasiu
O altă obţiune de tratament este hidroxidul de potasiu. Studii au demonstrate eficacitatea şi recomandă utilizarea concentraţiei de 5% în uzul pediatric. Rezoluţia leziunilor apare în 30 de zile.
Terapia prin laser (Pulsed dye laser)
Terapia cu ajutorul laserului s-a dovedit a fi eficientă în tratamentul MCV. Această terapie este documentată ca având rezultate excelente, este bine tolerată, fără cicatrici sau anomalii de pigmentare. Leziunile se vindecă în două săptămâni. Studiile arată că 90-96% dintre leziuni se remit după o singură şedinţă. Acest tratament este extreme de efficient dar costul redicat îl face mai greu abordabil.
Imiquimod
Imiquimod cremă 5% este un imunomodulator care nu determină efecte adverse toxice la copii. Se aplică local timp de patru săptămâni. Vindecarea leziunilor poate dura până la 3 luni.
Cidofovir
Cidofovir este un medicament cu proprietăţi antivirale. Poate fi administrat topic sau local prin injecţii intralezionale în mai multe infecţii cutanate. Crema cidofovir 3% a fost utilizată cu success în tratamentul MCV cu remiterea leziunilor în 2-6 săptămâni. Costul ridicat, carcinogenitatea demonstrată de unele studii mici şi necesitatea preparării sale i-au redus mult utilitatea.
La pacienţii imunocompetenţi leziunile sunt autolimitate în general. Totuşi, există terapii adecvate multiple. La pacienţii imunodeprimaţi pot apărea leziuni potenţial desfigurante, terapiile locale fiind ineficiente; efect pot avea medicamentele antivirale şi imunomodulatoare.
Moluscum contagiosum se prezintă sub forma unor proeminenţe de dimensiuni diferite: gămălie de ac până la bob de piper, rotunde, hemisferice, de culoarea pielii, relativ dure la palpat. Numărul leziunilor variază între una şi câteva zeci. Unele elemente (mai ales cele mai mari) pot fi centrate de o mică depresiune. Dacă sunt apăsate mai puternic din ele se elimină o masă păstoasă sau semilichidă albicioasă. Manevra însă nu este recomandabilă, deoarece favorizează împrăştierea virusului în vecinătate. Este o afecţiune întâlnită mai ales la copiii care frecventează bazinele de înot sau la cei cu imunitate scăzută.
Tratament
Molluscum contagiosum este o afecţiune autolimitată care, lăsată netratată, care se vindecă spontan la pacientul imunocompetent dar care evoluează şi se agravează la cel imunodeprimat Unii pacienţi îşi rup leziunile ceea ce duce la răspândirea bolii. Pe ade altă parte, unele şcoli şi grădiniţe nu primesc copii care au leziuni produse de Molluscum contagiosum. Există mai multe metode chirurgicale sau medicamentoase care să ducă la dispariţia acestor leziuni. Recent au fost introduce tratamente antivirale şi imunomodulatoare. Iată câteva exemple:
Criochirurgia
Una dintre cele mai rapide şi eficiente metode de tratament este crioterapia. Nitrogen lichid, gheaţă uscată sau Frigiderm se aplică pe fiecare leziune pentru câteva secunde. Este posibil ca repetarea tratamentului să fie necesară peste 2-3 săptămâni. Acest tratament poate determina hipersa hipopigmentarea pielii.
Eviscerarea
Aceasta este o metodă uşoară de îndepărtare a leziunilor prin eviscerarea miezului ombilicat sau cu un obiect ascuţit. Această metodă poate fi aplicată şi acasă dar e foarte posibil să nu fie tolerată de copiii mici.
Cauterizarea
Această metodă este dureroasă, se efectuează cu ajutorul unui electrocauter şi este recomandat să se efectuaze cu anestezie locală. Prin această metodă se obţine ţesut pentru stabilirea diagnosticului histopatologic.
Folosirea de bandă adezivă
O altă metodă de tratament este reprezentată de folosirea benzii adezive. Partea adezivă a benzii se lipeşte deasupra leziunii şi apoi se îndepărtează, acţiune care va îndepărta epidemia de la suprafaţa leziunii. Se repetă de 10-20 de ori. Folosirea aceleiaşi benzi poate determina răspândirea virusului pe pielea neafectată.
Podofilina şi Podofilox
O tinctură 25% de benzoină sau alcool poate fi apicată o dată pe săptămână. Acest tratament necesită unele prcauţii. El conţine două mutagene quercetin şi kaempherol care pot afecta ţesutul sănătos din jurul leziunii determinând leziuni erosive la acest nivel dar care poate avea şi efecte sistemice cum ar fi neuropatia periferică, afectare renală, ileus paralitic, leucopenie şi trombocitopenie mai ales dacă este folosit din abundenţă pe suprafeţe mucoase. Podofilox este o alternativă la podofilină care poate fi folosită de către pacient acasă. Doza recomandată este de 0,05ml din soluţia 5% de două ori pe zi timp de trei zile.
Cantaridina
Cantaridina (soluţie 0.9%) a fost utilizată cu success în tratamentul MCV. Se aplică pe leziuni şi se lasă pe loc cel puţin 4 ore, apoi se spală. Cataridina poate determina leziuni severe. Ea trebuie testată iniţial pe leziuni isolate. Nu se utilizează la nivelul feţei. Dacă tratamentul este bine tolerat atunc poate fi repetat săptămânal până la dispariţia leziunilor. În mod normal sunt necesare 1-3 tratamente.
Tretionina
Crema Tretionină 0,1% a fost utilizată în tratamentul MCV. Se aplică pe leziuni de două ori pe zi. Dispariţia leziunilor a fost raportată în ziua 11 de tratament. Crema Tretionină 0,05% a fost utilizată cu succes pentru reducerea iritaţiei.
Cimetidina
Cimetidina, un inhibitor al receptorilor H2 (histaminici) determină dispariţia leziunlor la 9 din 13 pacienţi, conform unui studio nerandomizat. Conform acestui studiu doza utilizată a fost de 40mg/kgc/zi administrate în două prize, timp de două luni. Autorii recomandă studii ulterioare pentru stabilirea eficacităţii şi a dozelor optime de cimetidină. Datorită interacţiunilor medicamentoase ale cimetidinei se recomandă revizuirea tratamentelor simultane.
Hidroxidul de Potasiu
O altă obţiune de tratament este hidroxidul de potasiu. Studii au demonstrate eficacitatea şi recomandă utilizarea concentraţiei de 5% în uzul pediatric. Rezoluţia leziunilor apare în 30 de zile.
Terapia prin laser (Pulsed dye laser)
Terapia cu ajutorul laserului s-a dovedit a fi eficientă în tratamentul MCV. Această terapie este documentată ca având rezultate excelente, este bine tolerată, fără cicatrici sau anomalii de pigmentare. Leziunile se vindecă în două săptămâni. Studiile arată că 90-96% dintre leziuni se remit după o singură şedinţă. Acest tratament este extreme de efficient dar costul redicat îl face mai greu abordabil.
Imiquimod
Imiquimod cremă 5% este un imunomodulator care nu determină efecte adverse toxice la copii. Se aplică local timp de patru săptămâni. Vindecarea leziunilor poate dura până la 3 luni.
Cidofovir
Cidofovir este un medicament cu proprietăţi antivirale. Poate fi administrat topic sau local prin injecţii intralezionale în mai multe infecţii cutanate. Crema cidofovir 3% a fost utilizată cu success în tratamentul MCV cu remiterea leziunilor în 2-6 săptămâni. Costul ridicat, carcinogenitatea demonstrată de unele studii mici şi necesitatea preparării sale i-au redus mult utilitatea.
La pacienţii imunocompetenţi leziunile sunt autolimitate în general. Totuşi, există terapii adecvate multiple. La pacienţii imunodeprimaţi pot apărea leziuni potenţial desfigurante, terapiile locale fiind ineficiente; efect pot avea medicamentele antivirale şi imunomodulatoare.
